Contratransferul – se referă la atitudinile și sentimentele care sunt numai parțial conștiente, ale analistului față de pacient. Relația dintre empatie, procesele de contratransfer și mecanismele de identificare de către pacient sau terapeut (contra-identificare) a apărut în recenzii critice ale literaturii psihanalitice. În tratatul cu titlul Countertransference, Edmond Slakter (1987) a revizuit opiniile psihanalitice asupra contratransferului, de la comentariile originale ale lui Freud din 1910 până la opiniile actuale. Această critică interesantă și informativă include un capitol intitulat „Contratransfer și empatie”, în care autorul își exprimă propriile păreri despre contratransfer, după încheierea recenziei sale asupra literaturii psihanalitice.

Sursa foto: Pinterest / Unravel Brain Power (foto edit)

În aproape fiecare analiză, empatia și contratransferul par atât de împletite încât sunt dificil de separat. Însă credința lui Slakter este că empatia și contratransferul sunt procese distincte și trebuie „dezlănțuite” în cursul tratamentului. El continuă prin definirea empatiei: “Empatia este identificarea parțială a unei persoane cu o altă persoană. În situația terapeutică, empatia analistului constă în capacitatea sa de a-și proiecta propria personalitate asupra celei a pacientului pentru a-l înțelege mai bine. Așa cum este implicat și în această definiție, empatia este parțial o reacție contratransferentială”. (p. 201)

Acest lucru sugerează faptul că Slakter vede empatia ca pe un vehicul de înțelegere prin „identificarea” cu pacientul și, prin urmare, empatia este „parțial” un proces de contratransfer. O legătură importantă între empatie și contratransfer este contraidentificarea, prin care analistul se identifică atât cu pacientul, dar în același timp se trage înapoi de la acea identificare pentru a vedea pacientul cu obiectivitate. Empatia se bazează pe contraidentificare pentru a permite ca aceasta să fie utilă terapeutic.

Contraidentificarea este, de asemenea, o componentă a contratransferului, și dacă funcționează imperfect, obiectivitatea nu poate fi atinsă, iar atunci reacțiile negative de contratransfer ale analistului pot determina scăderea sau chiar dispariția empatiei. Când se întâmplă acest lucru, terapeutul poate deveni vulnerabil la reacții suplimentare de contratransfer negativ, care la rândul său, poate duce la contratransfer de acțiune. (p. 203)

Hedges (1992) notează în mod corect că empatia „imperfectă” sau contraidentificarea bazată pe empatie, poate duce la „diminuarea sau dispariția empatiei” sau poate duce la „acționarea” problemelor de contratransfer nemetabolizate. Empatia insuficientă, eșecul empatic sau pierderea totală a empatiei reprezintă o serie de consecințe potențial adverse, contraproductive, perturbatoare și potențial patogene pentru tratament.