Veridical empathy for another’s distress debutează spre sfârșitul celui de-al doilea an de viață al copilului, atunci când acesta este conștient de sine, când se descoperă și se recunoaște în oglindă (Lewis și Brooks-Gunn,

Quasi-Egocentric empathic distress marchează începutul celui de-al doilea an de viață al copilului. De acum copilul începe să exploreze victima prin contact vizual, observându-l atent și curios, și prin contact fizic, atingându-l sau mângâindu-l pe cel aflat în suferință. Acest comportament îi oferă observatorului posibilitatea

Egocentric empathic distress reprezintă etapa cuprinsă de la 6 luni până spre sfârșitul primului an de viață, atunci când bebelușii continuă să plângă când aud alți bebeluși plângând, dar urmăresc în tăcere bebelușul care plânge, ca și cum ar fi o victimă a suferinței (Radke- Yarrow și Zahn-Waxler,

Reactive new-born cry este etapa în care nou-născuții reacționează prin plâns atunci când aud strigătul de plâns al unui alt bebeluș, încă din prima zi de viață. Această reacție este întru totul înnăscută, fiind un răspuns la suferința altor bebeluși pe care

Teoria psihologică dominantă care corespunde teoriilor consecințelor, sentimentelor și „binelui” este teoria dezvoltării empatiei a lui Martin Hoffman. Accentuează empirismul și emoția și este în primul rând de natură psihologică.

Martin Hoffman este unul dintre cei mai renumiți profesori de psihologie ai Universității din New York,

Relațiile de calitate, de orice natură ar fi ele, sunt fundamentate pe o pedagogie excelentă. Pe măsură ce se face trecerea de la vârsta educației, a învățării, către vârsta adultă, relațiile de calitate vor fi cele căutate