Duminică, 14 mai 2023. Ne-am trezit la 8.00, ne-am pregătit repejor hainele pentru biserică, ne-am îmbrăcat, pieptănat, am împletit două codițe în spic celei mai dulci fetițe pe care mi-ar fi putut-o dărui Dumnezeu, și am mers la biserică. Miniatura mea a dat pomelnicul părintelui, a primit Sfânta Împărtășanie, si apoi a stat destul de cuminte la slujbă, timr de mai bine de 2 ore. A avut câteva momente de joacă gălăgioasa, dar este ceva firesc pentru un copil care stă într-un loc plic cu adulți. A găsit chiar și o viaspă moartă în biserică, pe care ea încă o confundă cu albinele. Și pentru că ea consideră că era o albină, am luat-o acasă la noi. Puiul meu iubește albinele, căci ele au ajutat-o să se facă bine.
După slujbă am mâncat, iar apoi am ieșit în parc. Am descoperit un verde crud și minunat în Parcul Chindiei. Copacii mari sunt plini de frunze proaspete, iar unii au forme numai bune de cocoțat copilul în ei în siguranță, pentru niște poze memorabile.

Am cumpărat popcorn și am vizitat Grădina Zoo. Am cules frunze delicioase de păpădie, cu care am hrănit lebedele, căprioarele, poneii, caprele și aproape toate găinile. Minunea mea a fost bucuroasă să împartă și cu alți copii frunzele culese de mama ei, a fost încântată să îi încurajeze pe alți copii sa fie curajoși și să dea de mâncare animalelor inofensive. Sunt atât de mândră de curajul ei! Știe să se apere, știe ce animale sunt periculoase, și ce animale sunt blânde și bune, știe că o capră nu o va mușca de mână, și că dacă o hrănește cu atenție, este în siguranță!
Prefer să o las să rămână curajoasă, decât să încep eu a o speria:”nu pune mănâncă te mușcă, e periculos, are pureci, este scârbos dacă te linge etc.”. Din contră, noi ne bucurăm de năsucul umed și negru al caprițelor, iar miniatura mea știe că este așa când animalele sunt sănătoase. Dacă boticul este uscat, ele ar putea fi bolnavioare. Așadar, ne bucurăm de sănătate, oricum arată ea, pentru fiecare viețuitoare.
După ce am plecat din parc am mers să culegem zarzare, dar am găsit flori de soc și mentă. Asa că am cules, și am luat cu noi acasă un buchețel mic.
Am ajuns acasă cu dureri de picioare, dar cu sufletul plin. Am pregătit un castron cu aluat pentru clătite, le-am prăjit (mi-au ieșit 12), și am mâncat împreună.
După masă, eu am pregătit apa cu florile de soc și mentă, bubulina mea s-a așezat să vadă „Ana și Elsa” (asa spune ea filmului Frozen), iar tati s-a așezat la joc pe calculator. În final, toți am poposit în fața ecranului, cei mai mici adormind, iar cei mai mari…urmând bunul exemplu.
A fost duminică. O zi cu atât de multe momente frumoase! O zi în care am și țipat, de două ori, după care am îmbrățișat, am iertat, am cerut scuze, am recunoscut că am greșit, și am fost iertată!
O zi cu un accident, copil căzut de pe bibliotecă… Nu vă imaginați vreun accident grav, dar ar fi putut fi. Depinde cât de curajoase sunt jongleriile! O seară cu film în loc de povești, dar o dată pe săptămână ne permitem să facem lucruri interzise de „specialiștii în parenting”. E alegerea noastră, și ne bucurăm tare mult de ea! Nouă ne face chiar bine! Tuturor!
Ar fi putut fi o zi perfectă! Dar in imperfecțiunea ei, a devenit o zi reală, o zi trăită cu tot ce aduce ea, bun sau rău. O zi în care am fost atentă la frumosul și bunul din ea, și în care am mulțumit lui Dumnezeu că momentele mai puțin bune au fost scurte și au trecut cu ușurință!
Astăzi am trăit o altă zi în care ne-am bucurat inimile cu lucruri mărunte, dar pline de sens.
Sunt recunoscătoare pentru familia pe care o am, pentru soarele care ne-a încălzit astăzi, pentru copilul minunat, pentru soțul iubitor, pentru mama mereu atentă la nevoile noastre.
Viața este o bucurie continuă, atunci când este privită și primită cu iubire!