Cu mine face mai mult litere, iar cu tati mai mult matematică. Cu puțin înainte de 4 ani, ca să ne înțelegem!

N-avem standarde, nici așteptări.

Eram în bucătărie, cu un pește în chiuvetă. Ne chinuiam unul pe altul, deși cred că mai mult el pe mine. Și-i auzeam în dormitorul ei cum se jucau.

În copilărie, mama mea mă ducea la bunica, vreo 3,5km distanță de casă. Drum greu și anevoios, grădini, iarbă deasă uneori, potecă, pârleaz, alt pârleaz… Ca să merg singură, mama inventa o poveste cu Ana are mere, căci drumul era prin livada de meri. Și calculam câte mere are Ana, câte ia și câte dă, și metru după metru băteam poteca pe jos.

Astăzi ascult din nou povestea, dar fără Ana.

Și-o întreabă tati :

– Dacă avem 2 mere, și mai punem 3,cate avem?

-5.

-Dar dacă avem 4 mere și mai punem 3,cate avem?

– 7.

Dialogul continuă pentru câteva minute.

La un moment dat:

– Dar dacă avem 4 mere, și trebuie să le mâncăm amândoi, câte mere vom mânca?

Se gândește puțin și spune 2.

Mă minunez!

O întreabă din nou:

– dacă avem 5 mere, cum le împărțim?

-Pai luăm câte 2 mere. Tu mănânci 2 și eu 2.

– Bravo, dar ne mai rămâne unul.

– Îl tăiem cu cuțitul în 2 și pe el!

– Dar dacă avem 7 mere?

– Auzi tati, are Cucu destule mere!

Așadar, poți să mănânci câte mere vrei, tati, că fata ia mere de la Cucul ei!

#copilindardelaDumnezeu

#bulgărașdedragoste