Melancolie.

Multumire.

Resemnare.

Recunostinta.

Iubire.

Ultima zi de vara.

Imi este greu sa mă despart de vara, desi asta nu depinde de mine.

Mă minunez cât de repede a trecut, mă minunez câte bucurii mi-a adus, câte treburi am făcut, cât am ras împreună cu cei mai dragi ai mei, cât am iubit, câte nopți calde am alergat după o îmbrățișare și am fugit ca ne sufocam reciproc.

Mă cuprinde melancolia, ca pentru fiecare sfârșit dealtfel. Recunosc, sunt o persoana tare melancolica.

Chiar și când mă bucur de ceea ce urmează, tot îmi este greu sa las sa treacă ceea ce a fost.

Fac asta și la serviciu, căci uneori sunt așa de bucuroasa ca un client a reușit sa isi clarifice anumite dificultăți emoționale sau relaționale prin care trecea, sau ca o femeie a scăpat de atacurile de panica ce o insoteau de ani buni, dar la sfârșit îmi este grea despărțirea…

Imi este greu sa mă despart de oameni, sa știu ca ii mai Revad de abia peste un an, îmi este greu sa mă despart de o școală, desi cea ai mare bucurie este absolvirea ei!

In vara asta mi-a fost greu sa mă despart de sala de examen… Desi simteam sa dansez, sa îmi invit profesorii evaluatori la dans, căci se vedea bucuria chiar și pe chipul lor, nu mi-am putut stăpâni emoțiile și bucuria, și-am ieșit din sala, așa cum au făcut toți studenții. după ce m-am aflat în strada, bucuroasa pentru rezultatul obținut, pentru subiect, pentru răspunsuri, pentru inspirație… m-a cuprins melancolia. Aș fi vrut sa mai rămân acolo…

Da, sunt o melancolica. Poate ca și acesta este un bun motiv pentru care întotdeauna îmi amintesc cu drag de oameni, indiferent cine ar fi ei, indiferent ca vreodată în viață s-a întâmplat ca cineva să-mi facă rău intenționat, indiferent ca vorbim despre o fosta relație sau despre fosta soacra :)). Îmi este drag tot ce a fost, toți cei care au fost, și port cu mine atâta bine, de la toți și toate! Mulțumesc!

Simt să-i mulțumesc acestei veri pentru soare, pentru cald, pentru apa și nisip, pentru flori și fructe, pentru pepeni și smochine, pentru merele varatice și prunele amărui, pentru sărbătorile creștine și pentru preoții care ne-au chemat în număr mare la rugăciune. Pentru peștele proaspăt pe care la pus în mare, pentru culoarea cafenie a copilei mele.

Mulțumesc acestei veri pentru examenul important, pentru nota obținută, pentru profesori, pentru cărți, pentru tot ceea ce am învățat și nu știam – atât de important!

Mulțumesc acestei veri pentru oameni noi, pentru clienți cu curaj, cu lacrimi și suferințe, cu zâmbete și speranțe.

Mulțumesc acestei veri pentru ocazii, pentru oameni, pentru facilități, pentru ajutor primit, pentru speranță Încolțită.

Mulțumesc acestei veri pentru un medic de renume, și pentru un preot de renume. Mulțumesc și celor care au făcut aceste persoane prezente în viață mea. sau…mai ales lor!

Mă resemnez!

Știu ca si de voi rămâne astăzi gânditoare, ziua tot va trece, iar mâine de dimineață, când mă voi trezi, va fi deja toamna…

Intr-o noapte lumea se schimba! Intr-o singura noapte! Magic!

Păstrez bucuria acestei veri în poze hazlii, în pagini de jurnal, în amintiri purtate pentru vesnicie în suflet. Mi-a fost draga vara asta. Mi-a adus multa bucurie, m-am simțit libera și mi-a cernut multa neghina. Mi-a curățat calea, mi-a adus oameni, pe alții i-a lăsat de-o parte, dar tot cu drag.

Acum mă resemnez. Astăzi o sa stau de vorba pentru ultima data cu aceasta vara. Mâine ea nu va mai fi. Dar în suflet va rămâne pentru totdeauna!

Dar ce-i mai frumos ca recunoștința?

Pleacă, da. Se duce vara mea. Îmi va fi dor de ea!

Poate mai lasă o raza de soare și pentru mâine…

Dar se va îndepărta tot mai mult, zi după zi…

Si dorul de ea va creste!

Dar ii sunt recunoscătoare pentru tot, tot, tot.

Oameni, fapte, bucurii, descoperiri, mici trădări, mari iubiri, îmbrățișări strânse, aventuri, provocări, lacrimi de bucurie, surprize, aprecieri, mesaje, prieteni noi, un an de cununie, sănătate, rugăciune, familie, mama, copil și soț, alți oameni dragi și buni (în orice ordine ii vreți).

Sunt recunoscătoare ca astăzi ii am pe toți, și toți sunt bine!

Iubirea…

Cliseu sau nu, eu simt iubirea! Eu trăiesc iubirea! Eu primesc iubirea, dăruiesc iubirea, privesc iubirea în ochi de zeci de ori pe zi, și ea mă privește înapoi. Prin mai multe perechi de ochi. Iubirea e acolo. Și când nu o privesc îmi scrie un mesaj, sau mai multe. Îmi scrie printre rânduri, ca sa înțeleg eu cumva. Uneori, iubirea se exprima greu, din partea unora. Eu o dau cu suflet larg.

Nu ma sfiesc de iubire, nu mă tem sa iubesc, nu mi-e greu sa o exprim, să-i spun omului că-l iubesc! Oricărui om!

Am un om drag langa mine, langa familia mea, care e preot. Dacă stau bine sa mă gândesc, sunt deja mai multi astfel de preoți care, atunci când mergem la Sfântul Altar ii spun copilei mele, sau mie, soțului, ca ne iubesc. Dar așa, sincer, natural. Și noi răspundem la fel de sincer, având aceleași sentimente.

Iubirea a crescut în noi de când i-am făcut loc. Am găsit în cotloanele sufletului fel și fel de emoții sau sentimente de care nu prea aveam nevoie, care țineau mai mult locul ocupat (cum s-ar spune), și pe care am hotărât sa le scoatem de acolo, sa le uitam pe-o plaja, pe altele pe-un vârf de munte, poate un pescăruș sau un vultur bătrân ar avea nevoie sa le ia de-acolo. Noua nu ne mai erau de niciun folos, nici măcar pentru supraviețuire! Am învățat sa viețuim la Sânul Maicii Domnului, și instinctele de felina nu ne mai sunt de folos. Nici măcar ele.

Si uite așa, făcând astfel loc pentru iubire, ea a crescut. Și mai mult de atât, privesc și sunt conștientă cum mai multi oameni îmi spun ca mă iubesc. Doamne, cât de frumos! Cum aș putea vreodată sa mulțumesc pe deplin pentru aceasta iubire?

Le spun unora și se minunează, sau mă cred nebuna… Dar este posibil sa primim iubire, când este loc pentru ea în suflet.

Dar cea mai mare iubire rămâne acasă. Sta la noi în Bucătărie, sau între jucării de plus. Cea mai copleșitoare, mai infinita, mai necondiționată iubire sta acasă!

Și aceasta iubire care sta acasă, am senzația ca sta și coase, toarce toată ziua, și așa are ea un fel de siret, ca un năvod ceva, și îmi e draga pentru munca ei. Căci când se mai perinda și pe la noi duhuri imbufnate, certuri între ochi formate de orgolii vechi, de coaja de ou crăpată a orgoliului ce-a fost cândva și care mai zgandara uneori, sau de nelinistea ce mai apare din amintiri, din oameni care nu se lasă, din furtuni din cer și de pe pământ, atunci e timpul ei! Atunci vine iubirea noastră de acasă, cu năvodul ei țesut în rastimpi. Și habar n-avem uneori când îl arunca pe noi, și ne apropie.

Dar noi nu, stam îmbufnați, cu spatele unul la altul, cu botu-ntins ca de rățușca. Facem cioc! Dar spunem, așa îmbufnați, în loc de „noapte buna”, „Te iubesc”. Alt „și eu te iubesc!” răspunde parca mai abitir, mai convingător, ca și când ar vrea sa spună „poate vrei sa recunoști ca EU te iubesc pe tine!” Și năvodul se stânge, și noi ne adunam, și iubirea ne tine în brațe când noua ne e prea bine și uitam de ea.

E simplu, e frumos, e haric.

Cât despre iubirea de copil… Ea e acolo, mare întotdeauna. unirea de copil e cea care ne învață iubirea și atât. Iertarea pe loc. Uitarea imediata. Iubirea de copil este iubirea pe care noi o primim de la Dumnezeu, iar copila mea doar ne amintește cum arata. Cum mă iubește ea, doar Dumnezeu mă mai iubește! Nici mama. Ea se supăra, mă cearta. Copila mea și Dumnezeu, niciodată.

Se super uneori și plânge. Plânge Ținându-ma în brațe, și rugându-ma sa nu fiu suparata pe ea. Așa Îl simt pe Dumnezeu. Ținându-ma în brațe, și rugându-ma sa nu mă supăr pe El pentru suferință mea, căci El e mereu cu noi.

Dumnezeu și copila mea îmi sunt iubirile cele mai mari, mai sincere, mai duioase. Pe ea o tin, iar El ne tine pe amândouă!

Copila mea m-a învățat diferența dintre iubirea și frica de Dumnezeu, m-a învățat ca frica de Dumnezeu este frica de a nu-L supăra, căci El ne iubește mult. Nicidecum frica de a nu mă certa sau de a nu se răzbună pe mine. Este aceeași frica pe care o am, de a nu-mi supăra copila.

Multumesc, Doamne, ca prin ea mi-ai amintit de Tine!

Multumesc ca imi întinzi iubirea Ta prin atât de multi oameni!

O zi de vara. Doar una. Ultima.

Iubire.

Recunostinta

Resemnare

Multumire

Melancolie

Sa ne găsești pe toți sănătoși la anul, vara draga!

Imi va fi dor de tine, și te voi aștepta cu mare drag.

Pana atunci, odihnește-te. Și sa știi ca aici vei fi mereu bine-venită, și nu te vom uita!

Mergi cu bine sa te odihnești!