Ador să scriu.

Din păcate nu am timp, nu suficient…

Iubesc cărțile.

Spre deosebire de acest mesaj, care va fi uitat peste 2 zile, o carte rămâne pentru totdeauna.

Cu paginile îngălbenite de vreme,

Cu colțurile îndoite de neatenție sau de purtarea prin genți,

Cu mici însemnări pe unde rezonează cititorul cu textul,

Cu prețul lipit pe coperta de la spate,

Cu semnătura autorului pe prima pagină…

O carte rezistă în bibliotecă, sub praful greu ce-i pune puf pe laturi.

Iar de nu mai e bună, urmează a fi dăruită.

Cartea se bucură. Alte mâini o ating, alți ochi o citesc, alt suflet se bucură.

Poate ajunge într-un anticariat.

Sunt mulți iubitori de vechituri.

Eu sunt una dintre ei.

Va fi bucuroasă să fie mângâiata, răsfoita, atinsă, citită pe sărite de mulți oameni, zi de zi.

Poate cineva se va îndrăgosti și o va lua acasă.

Singurul lucru care poate distruge o carte este omul. Omul și focul. Focul care pornește singur, din neatenție.

Focul pus de om sub lada de cărți este crimă!

Crimă față de copacul din care s-a zămislit hârtia, crimă față de creația lui Dumnezeu. Crimă față de autor, de anii lui de muncă, de imaginația lui, de sufletul lui.

Iubiți cărțile. Sunt povești de viață în ele. Într-una dintre paginile oricărei cărți poate fi o filă din povestea ta. Caută să o afli!