Warning: Undefined array key "HTTP_ACCEPT_LANGUAGE" in /home/web/sites/vorbeste-mi.ro/wp-content/plugins/nicepage/includes/translations/class-np-multi-languages.php on line 83

Aș vrea să scriu o carte bună!

Pentru mine, o carte bună este aceea care mă face să plâng.

Eu am plâns la Colț alb, la Mica sirenă, la Un om necăjit (rău de tot), la Fetița cu chibrituri… Asta din repertoriul foarte vechi, dar și foarte nou, din nou!

Dar am plâns și la Exerciții de echilibru, la toate cărțile Sandrei Brown (da, da, am citit în adolescență câte una pe zi, nu era chip să le las. Mergeau bine pe stomacul proaspăt îndrăgostit. Nu mai mâncam, citeam. Stomacul era plin cu fluturi). Da, și la Fluturii Irinei Binder am plâns. Și dacă o să vă surprindă, chiar și la Fifty shades of grey am stirs ceva muci, in multe pachete de șervețele!

Mă rog, nu sunt astea singurele cărți pe care le-am citit, dar în ultimii 6 – 7 ani extrem de rar am citit altceva decât psihologie, neurobiologie și medicină. Așa că… Memoria ma lasă. Iar la cărțile de anatomie nu plâng când văd membre amputate, că am fost și-n morgă, și-am ieșit vie. Și stabilă emoțional!

Și mă gândeam că dacă eu aș scrie o carte, dacă nu ar provoca cititorul să plângă, nu ar fi satisfăcătoare.

Soțul meu nu înțelege de unde acest dramatism, care mai este și combinat cu umorul, pe alocuri. Și cu religia, nu mai spunem!

Nici eu nu înțeleg, dar fiecare cu stilul său…

Treaba este că eu nu am citit postarea cu codițele. Doar am scris și am apăsat pe butonul ăla albastru (nu știu ce scrie pe el, dar așa a zis soțul ca trebuie să fac😂). Acum câteva minute m-am apucat să citesc, și m-am făcut singură să plâng. Ma rog, eu plâng și la amintiri, și la povesti, și la desene animate, dar să plâng asa de tare la ceva ce știu deja, ce am trăit deja?!

No, am zis că dacă vreodată în viața asta mă va ajuta și îmi va îngădui Bunul Dumnezeu să scriu o carte, căci am o pornire pe acest subiect, mă gândesc că odată cu cartea să livram și o cutie cu șervețele, ca să nu mă înjure nimeni că nu are accesoriile necesare cititului de povești dramatico-comice și absolut-reale pe care le născocesc de prin cotloanele iminii, ale mintii și ale amintirilor.

Dar până atunci, dacă mai citiți pe-aici, folosiți ce aveți în dotare.

Îmi cer iertare!

Reducere la șervețele vă doresc!

Numai bine!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *