Un alt comentariu pe care îl prețuiesc. De la o doamnă care a ajutat la conturarea câtorva dintre valorile fundamentale după care îmi călăuzesc viața. Și deși simt aprecierea dumneaei, deși m-am simțit întotdeauna apreciată și privită cu ochi buni, încă simt și astăzi un soi de smerenie în fața dumneaei, căci atât de multe am avut de învățat, și așa frumos exemplu de viață mi-a fost, încât mi-e teamă să nu o dezamăgesc vreodată…

– Parcă a fost ieri când te-am întâlnit în parc la Fieni și te-am felicitat pentru minunea din cărucior, ca acum, de puțină vreme, să aflu cât ești de încercată prin fetița ta!

Știam că ești fată inteligentă și sensibilă, pe care viața a maturizat-o devreme. Postările tale însă, pe care le citesc cu interes, mă uimesc, mă surprind în modul cel mai plăcut. Scrii așa de bine! Dumnezeu ți -a dat darul cuvântului și am convingerea că, împărtășindu- ți experiențele de viață, gândurile, sentimentele, ești de mare ajutor celor aflați în suferință.

Se spune că Dumnezeu lucrează prin oameni. Cred că nu e mult spus că tu ești una dintre aleșii prin care Domnul lucrează.

Să îți dea Dumnezeu sănătate și putere să îți împlinești menirea, iar fetița ta cu păr minunat să-ți fie alături, căci în inima ta este și va fi totdeauna!

Amintindu-mi acea zi, tremur, și printre lacrimi de bucurie și stânjeneală, stângace și atentă să nu greșesc, și să fiu cât mai cuprinzătoare, răspund:

– Citesc și plâng. Mă emoționează atât de tare încurajările dumneavoastră, părerea dumneavoastră împărtășită, căci întotdeauna am ținut cont în tot ceea ce am făcut să nu îmi supăr sau dezamăgesc mentorii, oamenii care m-au învățat și lecții de viață, nu doar lecții din curriculum. Zile în șir, primăvara, mă gândesc la dumneavoastră ori de câte ori văd lalele albe, și la fel de bine zâmbesc când o văd pe fiica mea ronțăind morcovi, căci aceste gesturi, aceste fapte mărunte, îmi amintesc de dumneavoastră ne-ncetat! Vă mulțumesc pentru toată aprecierea, pe care îmi doresc să o primesc cu inimă deschisă doar pentru a nu fi considerată refuz, deși încă mă simt ca fiind „scoasă la tablă”. Pe de altă parte, nu o merit! Tot meritul este al lui Dumnezeu, care prin fetița mea m-a ajutat să găsesc o altă cale. Și de asemenea, dacă există o ființă pe lume care să merite aprecierea, aceea este chiar ea – minunea mea care s-a maturizat într-o zi cât pentru câțiva ani, care a devenit extrem de docilă și înțelegătoare în fața tratamentului, dar care păstrează fără excepție zâmbetul șugubăț, comportamentul năstrușnic și vitalitatea și buna dispoziție ca termeni definitorii ai personalității ei. Orice cuvânt pe care îl cunosc ar fi absolut neînsemnat, ca să pot cuprinde toată prețuirea pe care v-o port!

Mulțumesc, doamna profesoară!

Nici nu știți ce mare onoare îmi face binecuvântarea de a vă fi cunoscut!

#colecțiedegânduri