Sunt unele aspecte în care știința și religia se iau la întrecere.

Pe de altă parte, știința dorește să dovedească necunoscutul, poate chiar și pe Dumnezeu.

Sunt unele lucruri care nu au nevoie de minte ca să fie înțelese, ci de suflet, de trăire.

Dacă teologii s-au opus teoriei evoluției a lui Darwin și a altor astfel de teorii, asta nu înseamnă că ei au o problemă cu Știința, dar contrazic prin dovezile scrierilor sfinte, evoluția de la o specie la alta.

De asemenea, dacă teologii se opun avortului medical, și a altor proceduri medicale invazive, asta nu înseamnă că sunt anti-stiinta, căci tot la medic se tratează de măsea, chiar dacă iau și o gură de aghiazma înainte.

Dar teologii au grija să mențină echilibrul moral în viața omului.

Sunt unele zone în care știința nu mai este morală, nu mai tine cont de Dumnezeu, nu mai tine cont de suferința omului pe termen lung. Deja trăim acele zile. Deja suferim, puțin câte puțin.

Când judecați teologii, mai întâi studiați câte puțin din ceea ce au scris ei, ca să înțelegeți care este, de fapt, voia lor.

Căci voia unui teolog nu diferă de voia lui Dumnezeu.

Nu zic să mergeți la cei mai extremiști teologi, că probabil există și ei, și i-ați întâlnit. Și eu cunosc astfel de oameni, care exagerează mult, crezând că Dumnezeu ne vrea atât de drepți. Dar ce consider eu greșit la aceștia este faptul că Dumnezeu ne vrea Bucuroși, ci nu morocănoși și triști. În Sfânta Biblie scrie de vreo 80 de ori (sper sa nu ma înșel) BUCURAȚI-VĂ!

Cum am putea crede ca Dumnezeu este pedeositorul păcatelor noastre?

El este IERTĂTORUL păcatelor noastre.

În funcție de ceea ce citim, de felul în care ne alimentam mintea și sufletul, ne apropiem sau ne îndepărtăm de credință, de religie, și chiar de știință.

Personal, consider că știința împletită cu religia ar da cele mai bune rezultate, căci un lucru făcut pe un fundament moral, nu are cum să nu fie bun!

Ce aș îndemna pe oamenii de știință? Să țină cont și de Etica morală, nu doar de Etica Academică!