Profesor doctor psihiatru Aurel Romila.

89 de ani de la nașterea sa, și mai bine de un an de la plecarea sa.

Mi-a fost profesor, îndrumător, coordonator, sfătuitor, binefacator. Mie și colegilor mei ne-a predat o concepție psihopatologică modernă, sistematică, bazată pe o ideație clară și distinctă sub influența lui Descartes și a lui Henri Ey. Ne-a purtat la conferințe, intaniri cu pacienți în diferite spitale din țară, ne-a învățat și ne-a arătat practic cum sa lucram cu pacientul, cum sa comunicam cu el, la ce aspecte sa fim atenți, cum sa întocmim o Fisa de observate complexa.

Sursa foto: Google

Am invatat de la domnul profesor Romila cum sa ducem o viață sănătoasă, ce anume sa facem ca sa ne menținem creierul tânăr și corpul în putere. Îmbina materia grea de psihopatologie cu umorul fin și cu arta, cu cultura. Făceam adesea ore de meloterapie și de art-terapie. Avea un bagaj impresionant de cunoștințe în domenii diverse, precum medicina, psihologie, muzica, arte plastice, literatura și teologie. Le combina subtil pe toate. Îl pomenea pe Dumnezeu la fiecare întâlnire cu studenții, și nu se sfia sa isi recunoască admirația și iubirea fata de Dumnezeu, fata de Sfântă Treime, și evita noțiunile precum „spiritualitate” sau „divinitate”. Era creștin adevărat, cu numele Sfintei Treimi pe buze. Îl cauta pe Dumnezeu în fiecare om, și ii sfătuia și pe cei depresivi sa o facă, pentru ca știa ca omul deznădăjduit este acela care s-a pierdut de Dumnezeu.

I-am cunoscut o parte dintre durerile sufletului. L-am văzut la câteva zile după ce și-a pierdut soția. Și mereu era vertical, era cu mintea limpede, încrezător în voia Domnului și în susținerea Lui. Niciodată nu l-am văzut deznadajduind, descurajat, suferind. Tristețea era o emoție fireasca în situații specifice, dar suferința nu a reprezentat niciodată o trăire pentru domnul profesor. Lasa lucrurile pe care nu le putea controla în voia Celui ce le-a creat. Era de o credință greu de clintit, și de o bunătate rară, de o blândețe de poveste și de o liniște interioară ispititoare.

A fost un om de la care am învățat mult. A fost un om de dragul căruia am învățat. A fost un om pe care îmi doream sa îl bucur, dovedindu-i prin răspunsuri corecte la întrebări, aprecierea mea fata de munca, devotamentul și străduința dumnealui de a scoate din noi buni psihologi.

Regret ca l-am cunoscut atât de târziu, regret ca a plecat atât de devreme, regret ca nu-l mai putem vedea. Dar mă bucur ca ne-a lăsat sute de ore de înregistrări, mii de idei despre psihopatologie, o bibliografie zdravănă pe care sa o studiem, și amintirea bunului-simț. Domnul Romila era un Mare Om cu Mult bun-simț, moral și bun. A fost un vis ce s-a stins frumos!

Ma inclin cu recunoștință, domnule profesor. Și-mi pare rău pentru sărăcia cuvintelor mele… orice alta forma de respect o port în suflet…

Pentru mai multe informații despre domnul profesor, poți citi și aici.