Un cuplu erotic se formează în funcție de abilitățile de relaționare ale fiecărui individ în parte. Aceste abilități se formează foarte timpuriu, încă din uterul mamei, și în raport cu atitudinea părinților, dar mai ales a mamei, față de făt. După naștere, această atitudine se dezvoltă foarte mult în copilăria mică, urmând a se definitiva în tinerețe. Ajuns la vârstă adultă, omul are tendința de a se orienta spre a forma un cuplu, tendința care se traduce prin nevoia de a petrece timpul și de a trăi alături de o singură persoană, alături de care urmează a împărtăși toate experiențele vieții.

Sursa foto: Pinterest / wikiHow

Capacitatea de a forma legături emoționale intime cu alte persoane este considerată ca fiind o caracteristică principală a unei bune funcționări a personalității și a sănătății mentale. Pentru aceasta, adultul are nevoie să fi trăit o relație sigură și stabilă emoțional alături de părintii săi, în cadrul familiei. Tiparele de atașament sunt reprezentative pentru felul în care adultul ajunge să se manifeste în cadrul relației de cuplu, astfel:
– atașamentul sigur – este acel tip de atașament față de partener în care individul are încredere în persoana de lângă el, și îi oferă libertate și intimitate, știind că va fi alături de el dacă va avea nevoie. În același timp, o persoană cu un astfel de atașament, va fi ea însăși liberă, independentă și autonomă în raport cu celălalt, și îi va acorda acestuia toată atenția, dragostea și grija în momentele necesare. Astfel de relații beneficiază de afecțiune și protecție necondiționate, iar alături de partener pot dezvolta o relație bazată pe sinceritate, deschidere, egalitate și înțelegere, simțindu-se independenți unul față de celălalt, însă exprimându-și necondiționat dragostea unul față de celălalt.

– atașamentul anxios – este acel tip de atașament prin care individul trăiește cu incertitudinea că partenerul său va răspunde cerințelor și nevoilor sale, că va fi dispus să ajute în situații dificile, și că va fi alături de el în momentele grele. Acest individ se simte permanent în primejdie și experimentează anxietatea de separare, motiv pentru care se concentrează pe o legătură emoțională imaginată și creată tocmai pentru puțin confort, dar care nu reprezintă o legătură emoțională validă cu partenerul, și care conduce către rutină, obișnuință și neplăcere în cadrul relației de cuplu.

– atașamentul evitant – este acel timp de atașament caracteristic persoanelor care trăiesc cu convingerea faptului că atunci când vor avea nevoie de partenerul lor acesta nu va fi dispus să ofere sprijinul. Din acest motiv, indivizii care au un atașament evitant sunt tentați să se distanțeze de partener, trăindu-și viața fără sprijinul și iubirea celor din jur, și construindu- și o formă de independență emoțională, care să îi ajute să reziste în singurătatea sufletului lor.

Pentru ca o relație să funcționeze armonios și optim, este necesar ca ambii parteneri să cunoască și punctul de vedere al celuilalt, sentimentele și intențiile acestuia, și să își adapteze comportamentul în funcție de nevoile comune ale celor doi parteneri ai cuplului.