Luni:

-deschiderea anului școlar

-mai multe emoții au avut mami și tati decât copilul

-întâlnire în curtea școlii cu copii, nu contează vârsta, clasa… Copii să fie!

-mami și tati sunt și ei pe aici pe undeva, nu-i bai. Dacă au nevoie de mine mă vor căuta

-la ieșirea din curtea școlii autobuzele așteptau copiii pentru a-i duce la grădiniță. Fi-mea a urcat și ne-a sfătuit să mergem pe jos, că o găsim la grădiniță.

– bucurie, extaz, prima dată când merge singură cu autobuzul, o realizare!

-noi doi? Panică! Panică! Panică!

-a trecut, am aflat care e treaba cu grădinița, direct de la doamna Educatoare, și-am plecat.

-ea ar mai fi stat, dar nu mai avea cu cine!

Marți:

-trezit cu bucurie: „iuhu, mergem la grădiniță! Tati, trezește-te, mergem la grădiniță! „. Tati ar mai fi dormit puțin…

– pachețel cu clătite (ou, făină spelta, apă, sare, ulei de măsline) umplute cu smochine proaspete și avocado. A mâncat doar una…

– când am ajuns la grădi, o fetiță plângea în hohote. Restul se jucau. I-am văzut copilului meu fața schimbată. Oh, m-a luat cu palpitații. Să nu o apuce și p-a mea că e jale de mine!

– am îndemnat-o sa meargă sa consoleze fetița, pentru că ea nu e bucuroasă, și poate o înviorează și pe ea.

– a zâmbit încrezătoare și-a fugit de lângă mine. Ce ușurare!

-am ales să îi dau o sarcină din care sa obțină un rezultat bun, decât să plângem împreună cu fetița aceea, și eu, și ea.

– la prânz am găsit-o în curtea grădiniței cu ochiul stâng vânăt

– „ce-ai pățit la ochișor? Cum te-ai lovit?

-„M-a împins un băiat când ne-am jucat”, mi-a răspuns senină. Habar n-am de unde a apărut băiatul, dar m-am pomenit cu el lângă mine, spunându-mi că el a împins-o când se jucau, și nu a fost atent, dar nu a vrut să o lovească. Oricum, să stau liniștită că ea nu a plâns deloc. Am intrebat-o dacă a plâns, pentru verificare și confirmare, și mi-a spus: „Mami, m-a durut doar puțin. Foarte puțin. Așa că nu am plâns. Sunt bine, da. Stai liniștită!” … Ochiul cât o prună vânătă, dar eu am stat liniștită. Doar e prima zi de grădi… Mă întrebam în sinea mea ce o să urmeze, dar am lăsat gândul ăsta să se ducă-n codru la hibernat, că avem alte motive de anxietate momentan

– la întoarcerea de la grădi mi-a spus ce a făcut, ce jucării noi a descoperit (noi avem destul de puține jucării acasă), mi-a spus că doamna e „de treabă” și „drăguță”, și că i-a plăcut „mult, mult” la grădi;

– mai mult, mi-a spus fiind foarte serioasă și matură: „Mami, să stai liniștită că băile sunt foarte curate. M-am uitat eu atentă!”. Ce-i drept, am respirat ușurată. Pe de o parte că e curat, pe de altă parte că am reușit să formez „ochiul critic”

– practic a fost prima zi reală de grădiniță, și se pare că a fost un succes. Acum spun și eu „iuhu!”

Miercuri:

– trezit la aceeași oră: „Mami, și astăzi mergem la grădi?”

– „Da, iubita mea. De acum înainte vei merge la grădiniță zi de zi, mai puțin sâmbăta și duminica, și în zilele de vacanță. Anul acesta vei merge la grădiniță… și anul viitor. Apoi, timp de 4 ani, vei merge la scoală și în locul doamnei educatoare vei avea o doamnă învățătoare. Se numește scoală primară. Apoi, alți 4 ani vei merge la gimnaziu, unde vei avea mai mulți profesori: câte unul pentru fiecare materie: matematică, limba română, engleză, sport, muzică, și așa mai departe.După gimnaziu vei merge 4 ani la liceu, iar acolo va trebui să înveți tot mai mult. Apoi mergi 3, 4 sau 5 ani la facultate, alții 2 la master, eventual și vreun doctorat, și uite cum… pentru următorii 20-22 de ani cel puțin vei fi tot la școală…”

– semitreaz șoptește și tatăl copilului: – „Dacă o să semeni cu mami și o să faci ca ea, nu vei termina niciodată școala, iubita mea!”

– răspunde #bulgărașdedragoste foarte entuziasmată, ținând cont de veștile pe care i le dădeam după doar o zi de școală: „Aaaa, bine, tati! Atunci o să fac la fel ca mami, și o să învăț și eu mereu!”

– am Zâmbit. Si tati la fel, dragul…

– Despărțirea a fost ca întotdeauna: -„gata mami, acum mă descurc singura. Tu mergi acasă acum!”

– la întoarcerea de la grade mi-a povestit ca au dansat, ca doamna le-a citit o poveste cu o pisică grasă, dar nu știe să îmi pună cum se numește nici pisica, nici povestea, că au mâncat, s-au mai jucat Putin, apoi au ieșit afara. Minunat! Am rezumatul zilei fără să o trag de limbă. Mă bucură și mă mulțumește faptul că știe să rezume activitățile pe care le-a făcut, coerent și chiar în ordine. Dacă uită ceva se întoarce la momentul potrivit, argumentând.

Mă topesc de dragul ei!

Joi:

– trezit, pregătit;

– mers la biserică să luăm Sfânta împărtășanie, căci a fost zi de mare sărbătoare;

– pe drumul de întoarcere de la biserică s-a întâlnit cu un coleg, și-au prins a alerga împreună către grădiniță. La poarta grădiniței, care mai de care să între primul. Îi spun mamei băiețelului despre bucuria și liniștea mea de a-i vedea așa de entuziasmați și bucuroși că merg la grădi. Ăsta e semn bun!

– nu apuc bine să îmi exprim bucuria că o și văd pe fi-mea pe burtă în mijlocul curții grădiniței. Și-a înfipt bine obrăjorul drept în pavelele de cauciuc, lovind totuși și un cot, un genunchi și ambele pălmuțe. A jelit nițel, pe bună dreptate (obrazul a devenit vânăt până la amiază, iar genunchiul este burdușit bine), după care s-a ridicat, i-am șters nasul și ochișorii, și a intrat cu demnitate în grădiniță.

– la prânz am luat-o repede, repede acasă, pentru că urla la mine prin poarta grădiniței: „Tu nu înțelegi că mie îmi e foame? Acum vreau să merg acasă!”. A mâncat și am plecat la doctor, ca să mai facem o pozică la „bubiță” (așa numim noi formațiunea tumorală. Este mai plăcut, mai puțin dureros, mai blând, și chiar mai real);

– in drum spre spital mi-a spus că s-au jucat cu jucării, că au făcut „lecții”… Măi, măi, ce fel de lecții?

– Ne-a dat doamna fișe să rezolvăm.

– Da, și ce fișă ai avut?

– Păi una cu desene pe ea. Era o mașinuță, un ursuleț și o păpușă mică.

– Si?

– Le-am colorat: mașina albastră, roțile negre, Ursulețul maro.

– Și păpușa?

– Pe ea nu am colorat-o.

– Și doamna ce a zis?

– Că e bine. Eu nu am mai avut timp. Dar să știi c doi băieți nu au făcut bine, așa a zis doamna…

– Bine, și ce altceva ați mai făcut? Întreb eu grăbită, căci îmi doresc să scap de competiția cu colegii – un aspect al copilăriei mele care mă urmărește și astăzi, deși sunt la al 2-lea masterat. A contat nota, a contat a câta sunt, a contat cine urmează după mine… Pentru #bulgărașdedragoste vreau ca aceste comparații să nu existe. Sper să îmi și reușească pasența!

– Continuă fi-mea: Ne-a citit doamna o poveste (mi-a spus ce poveste, dar am uitat-o eu), ne-a pus la ecran Pinochio și o poveste cu o gogoașă, apoi am mâncat, ne-am jucat și am ieșit afară.

– și ce s-a întâmplat cu gogoașa?

– A mâncat-o vulpea!

– Și cu Pinochio?

– I-a crescut nasul mare că era un mincinos!

– mami, dar voi când mâncați vă spălați pe mânuțe?

– Da! când e ora de masă, doamna ne trimite câte unul la baie. Eu merg la baie singurică, mami, că eu știu! Pun apă, săpun, frec bine, și iau dau cu apă. Mă șterg pe hârtie din-aia mare, mare, cum avem noi la bucătărie, apoi merg la vestiar. Deschid sertarul, iau mâncărica, închid sertarul înapoi și mă duc în clasă să mănânc. Zâmbeam cu gândul la bancul cu girafa și elefantul, și cum se bagă ei în frigider.

– A fost o zi minunată!

Vineri:

– rutina de dimineață, o povestim separat, că deja am scris mult!

– plecat la grădiniță, explicat pe drum că o ia Bibi la prânz, că mami are treabă și vine acasă abia seara, târziu.

– s-a asigurat că totuși dormim împreună și ne-am despărțit în pace;

– seara, când am ajuns acasă, mi-a adus o foaie albă și m-a pus să îi desenez conturul mâinii. Apoi a făcut câte o dungă pe 4 degete, mai puțin pe degetul cel mare. Apoi mi-a zis că așa a făcut doamna cu ei: le-a dat o fișa, le-a desenat mâna, apoi i-a pus să deseneze atâtea degete câți ani au ei. Iar ea a desenat 4 degete pentru că deși are doar 3 ani, are mai mult 4 decât 3 (habar nu am cum a înțeles ea că are mai mult 4 decât 3, dar are dreptate. Face 4 peste 2 săptămâni)

– după fișa cu mâna, doamna le-a dat o fișa cu un fluture și o floare cu puncte-puncte. Le-a făcut bine pe amândouă!

– apoi s-au jucat. Iar ea a ales să se joace cu un avion mic, căruia i se învârte nasul, cu o mașină și cu un ursuleț. Ce să zic, așa se joacă fetițele, cu un avion, o mașinuță, nu? Ale voastre nu așa se joacă? Aaaa, mă scuzați!

Alt banc din copilărie, cel cu „mașinuțe, tractorașe, motorașe…”

Sâmbătă:

– trezirea la 7.30.

– fi-mea: „Bună dimineața, mamiiii! T’ezește-te, este dimineață! Noi me’gem la g’ădiniță!”

– Nu, iubito! Astăzi este sâmbătă, astăzi nu mergem. Deși eram deja pe panică, pentru că am întârziat. Dar ceva îmi spunea în adâncul sufletului că nu-i bai, azi chiar e sâmbătă.

– Aaaa, azi stăm acasă? o aud spunând puțin dezamăgită. Dar apoi și-a revenit la voioșie: „Super, atunci ne jucăm mult acasă astăzi!”

– Bingo! Azi e clar că se consumă calorii…

_______________________________________________

În loc de concluzii:

Așadar, pentru părinții care au copii în grupă cu fi-mea, să știți dragilor că acesta a fost raportul complet al primei săptămâni de grădiniță. Nu am verificat cu doamna educatoare dacă cele spuse sunt întru totul adevărate, dar și de-ar fi doar din imaginație mă bucur că ea există. Altfel, mă bucur de capacitatea ei de a rezuma o zi de activitate!

Nu vă așteptați să fac asta săptămânal, chiar dacă ar fi util pentru 13 mămici

Am fost așa amuzată, entuziasmată și bucuroasă de explicațiile ei, încât am lăsat aici părticele din dialogul meu cu ea!

Mulțumesc deja doamnei educatoare pentru mulțimea de activități pe care o face cu copilașii noștri! Păi așa se pregătește copilul pentru Bac, nu? De timpuriu!

Tot respectat și aprecierea, doamna noastră dragă și bună!

Copiii voștri ce fac la grădiniță?

Cum s-au acomodat?

Cum vă descurcați cu noile emoții și experiențe?