Funcțiile esențiale ale familiei variază în funcție de teoria abordată și de autorul său. În general, funcțiile familiei includ satisfacerea nevoilor de bază pentru toți membrii săi, precum și furnizarea de căldură, iubire, confort și socializare.

Funcțiile în cadrul familiei face referire la modalitățile în care funcționează un sistem familial, precum și la ceea ce sistemul, în ansamblu, oferă fiecărui membru al familiei. Important de reținut este faptul că toate familiile sunt unice și că ceea ce un individ poate considera ca fiind familie pentru el, este posibil să nu se aplice altora. Exemple de forme de familii sunt:

–  o familie cu doi părinți, cu unul sau mai mulți copii biologici;

–  o familie monoparentală cu unul sau mai mulți copii biologici;

–  o familie monoparentală cu unul sau mai mulți copii adoptați;

–  o familie cu doi părinți și cu unul sau mai mulți copii adoptați;

–  un cuplu angajat în relație, dar necăsătorit, și fără copii;

–  un cuplu căsătorit, dar fără copii;

–  o uniune familială multigenerațională cu copii adoptați, fără copii sau copii biologici;

–  un cuplu sau un grup de prieteni care își creează propria structură familială, fără legăturibiologice unul cu celălalt;

–  o familie mixtă, cu doi parteneri, copii biologici și copii adoptați sau care provin dintr-unmariaj anterior al unui sau ambilor părinți.

Sursa foto: Pinterest / Satibal

Conform sociologilor Schwab, Bell și Stephenson, aceștia au notat șase funcții ale familiei, în lucrarea “Funcțiile familiei: o revizuire istorică și de cercetare”, și anume:

– Procrearea – este responsabilitatea partenerilor de cuplu/familie de a face copii și dea duce astfel societatea mai departe, printr-o educație adecvată și o instruire sănătoasă;

– Satisfacerea nevoile sexuale și emoționale ale adulților – ca responsabilitate a ambilor parteneri implicați în relație, astfel încât fiecare dintre ei să simtă dragostea celuilalt,și să găsească motivația de a rămâne în cadrul aceluiași cuplu;

– Predarea normelor legale familiei, astfel încât toți membrii familiei să poată fimembri activi ai societății – reprezintă responsabilitatea ca partenerii de cuplu să se educe pe sine, și să își educe și copiii astfel încât să respecte normele și îndatoririle cetățenești, și să fie buni cetățeni ai statului;

– Menținerea sistemului familial – reprezintă sarcina fiecăruia dintre partenerii de cuplu adulți de a satisface nevoile personale, dar și pe cele ale partenerului și ale cuplului, astfel încât să poată fi menținută armonia și echilibrul, în scopul de a menține familia unită și împlinită;

– Transmiterea valorilor și credințelor – este procesul prin care fiecare partener al cuplului aduce în familia nucleară o parte dintre obiceiurile moștenite de la familia de origine, și generează unele noi, adaptate nevoilor noii familii, astfel încât ambii parteneri să fie satisfăcuți, dar și bucuroși să ofere mai departe copiilor lor aceste valori, având responsabilitatea de a transmite doar ceea ce este bun, necesar și frumos;

– Oferirea sprijinului între parteneri – reprezintă acea responsabilitate în care partenerii se ajută și se sprijină reciproc în momentele delicat sau grele, în care partenerii se încurajează sau consultă în luarea unor decizii importante, și fac tot posibilul să creeze confort în cadrul relației de cuplu sau familie.

Potrivit acestei perspective sociologice, funcția majoră a unei familii este de a se asigura că societatea continuă prin procreare. Este important faptul că nu toate familiile doresc să aibă copii sau nu pot să aibă copii. Familiile care adoptă copii sunt și ele invalidate prin acest model, formând o imagine incompletă a funcției de bază a unei familii. Dintr-o perspectivă mai psihologică, funcția de bază a unei familii este de a se asigura că toate nevoile de bază (hrană, adăpost, îmbrăcăminte, educație) sunt satisfăcute într-un mediu familial iubitor și sănătos în care copilul (dacă este cazul) are un atașament sigur în relație cu persoana care îi îngrijește, și care se dezvoltă într-un sistem care favorizează creșterea emoțională și socială.

Alte perspective sociologice afirmă faptul că învățarea copiilor despre relațiile sexuale adecvate este, de asemenea, un aspect important al sistemului familial. Din punct de vedere psihologic, funcția familiei, dacă există un copil sau copii implicați, este nu numai de a satisface toate nevoile de bază ale copiilor, ci de a oferi un mediu propice unui atașament sănătos (securizat), astfel încât copilul sau copiii să poată crește și să își poată crea propriile relații semnificative și sănătoase în viața de adulți. Atașamentele sănătoase sau sigure duc la o mai bună adaptare socială și emoțională pe măsură ce copiii cresc și devin adulți, și la un risc mai mic de diagnosticare a tulburărilor de sănătate mintală mai târziu în viață (adolescență și vârsta adultă).

Aducând laolaltă funcțiile familiei precizate de alți autori autori, acestea sunt:

– fizică – îngrijirea și protejarea membrilor familiei, și absența violenței domestice, vătămarea corporală intenționată în cadrul familiei și societății;

– emoțională – asigurarea tuturor membrilor familiei, și inclusiv a propriei persoane, de dragostea, devotamentul, respectul, atenția, acceptarea și toate celelalte sentimente și emoții care cresc stabilitatea emoțională a tuturor membrilor familie, și creează un mediu sigur și iubitor pentru fiecare membru în parte, adult sau copil;

– morală – partenerii adulți au responsabilitatea de a păstra valorile morale în cadrul cuplului și de a le da mai departe copiilor;

– intelectuală – partenerii de cuplu au responsabilitatea de a crește din punct de vedere intelectual atâta cât le este necesar în plan profesional, și au obligația de a-și educa și copiii, de a le asigura o educație optimă și adecvată societății moderne;

– socială – partenerii participă activ la viața socială, și își ajută și copiii să se dezvolte în acest sens;

– economică – în funcție de regulile stabilite în familie, unul sau ambii parteneri vor asigura veniturile necesare traiului și dezvoltării personale, a relației de cuplu și pe cea a copiilor.

Funcțiile esențiale ale unei familii vor varia în funcție de perspectiva sociologică, dar în general, funcțiile tind să se concentreze pe satisfacerea nevoilor sexuale și emoționale ale adulților, precum și pe asigurarea unui mediu de sprijin pentru creșterea copiilor. Dintr-o perspectivă psihologică, într-un sistem familial sănătos, toți membrii familiei își satisfac nevoile de bază într-un mediu empatic și îngrijitor care promovează atașamente sigure între părinți și copii, dacă este cazul.