Tocmai ai aflat că un prieten apropiat are necazuri și este îndurerat, iar tu vrei să îl ajuți? Nu te grăbi să o faci, căci acum are nevoie să fie trist. Tristețea este un răspuns natural care apare în momente de suferință datorate pierderii cuiva drag, greutății ce vine în urma aflării unui diagnostic grav, și mai ales în fața morții. Pur și simplu tristețea este acolo, și este firesc să fie așa!

Mai mult de atât, este greu să știi ce să faci când prietenul tău suferă, ce este corect și bine pentru el. Știu că este dificil de îndurat și foarte neplăcut să vezi pe cineva pe care îl iubești suferind. Totuși, ideea este că nu poți înveseli pe cineva spunându-i să privească partea bună a lucrurilor sau oferindu-i sfaturi din propria experiență. Pur și simplu nu funcționează acest lucru, căci fiecare experiență este diferită, și fiecare om percepe suferința în moduri subiective.

Singurul lucru bun pe care îl poți face pentru cei aflați în astfel de situații delicate este să îți pleci neputința ta în fața durerii prietenului drag. Te poți simți stingher și gol, te poți simți lipsit de orice valoare, de orice soluție, dar poți fi acolo oricum, pentru prietenul tău. Doar stai acolo, lângă durerea lui, și fii umbrelă peste rana lui, fără să îi faci sau spui nimic altceva. Dacă vrei și poți, doar roagă-te pentru el!

Atunci când lucrurile sunt întunecate, când totul este trist și pare că nu mai există o luminiță la capătul tunelului, este în regulă să lași întunericul să fie acolo. Nu toate sufletele îndurerate au nevoie încă de la început să fie luminate cu lumina strălucitoare a încurajărilor celor din jur. De asemenea, este de dorit a lăsa de o parte încurajările ca cel în suferință să fie recunoscător pentru lucrurile bune și frumoase care i s-au întâmplat în trecut, sau pentru tot ceea ce este bun în viața sa în prezent.

Întâlnesc adesea persoane (mai ales însoțitori ai pacienților oncologici) care răspund la exprimarea tristeții cuiva prin încurajarea de a gândi pozitiv, de a se debarasa de “sentimentele rele”, și de a se gândi numai la lucrurile bune care sunt în viața sa. Da, sunt de acord cu aceste încurajări, dar în momentele de început de drum, oamenii au nevoie să asimileze tristețea, pentru ca mai apoi să facă pace cu ea. De asemenea, au nevoie să înțeleagă gravitatea a ceea ce se întâmplă în viața lor, astfel încât să poată căuta resursele de care au nevoie pentru a izbuti în lupta cu noile circumstanțe, căci dacă ar privi superficial și într-un mod complet pozitiv situațiile dificile, ar putea omite lucruri importante care trebuiesc realizate, și pentru care este nevoie de curaj!

Pe de altă parte, oamenii aflați în dificultate ar putea spune”nu” sfaturilor nesolicitate. Pentru aceasta, atunci când cineva îți povestește despre greutatea sau încercarea sa, observă-ți impulsul de a oferi o soluție, un sfat, și apoi înfrânează-te să îl exprimi. Cel mai adesea, oamenii aflați în necaz caută și au nevoie doar de recunoașterea emoțiilor, de validare, de acceptare, de acordul celor dragi că într-adevăr situația în care se află este grea, poate chiar groaznică.

Mai apoi, lucrurile bune și lucrurile rele din viața oamenilor ocupă același spațiu, și ele nu se anulează reciproc. Când este lăsată să se manifeste, mai ales în momentele de început, tristețea poate fi constructivă și sănătoasă. Atunci când sari cu sfaturi sau când spui cuiva rănit, suferind, că o alternativă bună pentru situația sa este să vadă partea plină a paharului, acea persoană înțelege de fapt că durerea sa nu este corectă, nu este bună, și că nu este bine să discute despre ea. Prin acest comportament poți închide în nas ușile unui om care are nevoie doar să fie ascultat și acceptat, și să îi fie recunoscută durerea, frica, spaima.

Cel mai bine este să fi de acord cu el, însă fără a exagera în vreun fel. Atunci când prietenul tău îți spune “Situația astă mă depășește, nu știu ce e mai bine de făcut.”, poți răspunde doar cu “Așa este, nici eu nu știu ce ar fi mai bine. Te înțeleg că ești derutat.”

Poate părea banal, simplu și fără niciun sens un astfel de dialog, dar este uimitor cât de mult poate ajuta acea simplă recunoaștere a durerii, a îngrijorării. Pentru cel afectat, este o ușurare de neconceput să aibă un prieten care să stea cu el și să îl lase să se simtă exact așa cum îi vine, cum îi dictează sufletul rănit și mintea speriată și blocată.

Nu sări cu sfaturi, ține minte să fi acolo, un bun ascultător!