Opt concepte teoretice majore formează fundamentul abordării boweniene a sistemelor familiale. Aceste concepte sunt interconectate și poate fi necesară o înțelegere aprofundată a fiecăruia pentru a le înțelege pe celelalte.

Aceste construcții teoretice includ, fără o ordine anume, următoarele:

1. Diferențierea de sine – conceptul de bază al abordării lui Bowen, care se referă la modul în care o persoană este capabilă să separe gândurile și sentimentele, să răspundă la anxietate și să facă față variabilelor vieții în timp ce își urmărește obiectivele personale. Un individ cu un nivel ridicat de diferențiere poate fi mai capabil să își mențină individualitatea, menținând în același timp contactul emoțional cu grupul. O persoană cu un nivel scăzut de diferențiere poate experimenta fuziune emoțională, simțind ceea ce simte grupul, din cauza limitelor interpersonale insuficiente între membrii familiei. Oamenii foarte diferențiați pot avea mai multe șanse să obțină mulțumire prin propriile eforturi, în timp ce cei cu un sine mai puțin dezvoltat pot căuta validarea de la alți oameni.

2. Un triunghi emoțional reprezintă cea mai mică rețea stabilă de sisteme de relații umane (sistemele de relații mai mari pot fi percepute ca o rețea de triunghiuri interconectate). O diadă de două persoane poate exista pentru un timp, dar poate deveni instabilă pe măsură ce este introdusă anxietatea. Cu toate acestea, un sistem de trei persoane poate oferi mai multe resurse pentru gestionarea și reducerea anxietății generale în cadrul grupului. În ciuda potențialului de stabilitate sporită, multe triunghiuri își stabilesc propriile reguli și există cu două părți în armonie și una în conflict – o situație care poate duce la dificultăți. De obicei, copiii sunt cei care devin triangulați în relația cu părinții lor.

3. Procesul de proiecție în familie sau transmiterea anxietății, dificultăților relaționale și preocupărilor emoționale ale unui părinte către copil în cadrul triunghiului emoțional, poate contribui la dezvoltarea problemelor emoționale și a altor preocupări la copil. Părinții pot concentra mai întâi anxietatea sau îngrijorarea asupra copilului și, atunci când copilul reacționează la aceasta, experimentând la rândul său îngrijorare sau anxietate, poate fie să încerce să diminueze aceste preocupări, fie să caute ajutor profesional. Cu toate acestea, acest lucru poate avea adesea un impact negativ suplimentar, deoarece copilul începe să fie și mai afectat de îngrijorare și poate deveni dependent de părinte pentru a o pute gestiona. Ceea ce duce în mod obișnuit la cea mai mare îmbunătățire a copilului este gestionarea, din partea părinților, a propriilor preocupări.

4. Procesul de transmitere multigenerațională, potrivit lui Bowen, descrie modul în care indivizii caută parteneri cu un nivel similar de diferențiere, ceea ce poate duce la transmiterea anumitor comportamente și condiții de-a lungul generațiilor. Un cuplu în care fiecare partener are un nivel scăzut de diferențiere poate avea copii care au un nivel și mai scăzut de diferențiere. Acești copii pot avea în cele din urmă copii cu niveluri și mai mici de diferențiere. Atunci când indivizii își măresc nivelurile de diferențiere, potrivit lui Bowen, ei pot fi capabili să rupă acest tipar, să obțină ameliorarea simptomelor lor de diferențiere scăzută și să prevină revenirea sau apariția simptomelor la alți membri ai familiei.

5. O limită emoțională descrie o situație în care o persoană decide să gestioneze cel mai bine dificultățile emoționale sau alte preocupări din cadrul sistemului familial, distanțându-se emoțional de ceilalți membri ai familiei. Tăierea conexiunilor emoționale poate servi ca o încercare de a reduce tensiunea și stresul în relație și de a gestiona problemele interpersonale nerezolvate, dar rezultatul final este adesea o creștere a anxietății și a tensiunii, deși relația poate fi mai puțin plină de conflicte, cel puțin aparent. Bowen credea că întreruperea emoțională i-ar determina pe oameni să acorde mai multă importanță noilor relații, care ar adăuga, la rândul lor, stres acelor relații.

6. Poziția fraților descrie tendința copiilor mai mari, mijlocii și mai mici de a-și asuma roluri specifice în cadrul familiei din cauza diferențelor de așteptare, disciplina parentală și a altor factori. De exemplu, se poate aștepta de la copiii mai mari să acționeze ca adulți în miniatură în cadrul familiei, în timp ce copiii mai mici au o libertate deplină și sunt lipsiți de orice responsabilități. Aceste roluri pot fi influențate de poziția pe care au ocupat-o în calitate de frați a părinților și a rudelor.

7. Procesul emoțional societal ilustrează modul în care principiile care afectează sistemul emoțional al familiei afectează și sistemul emoțional al societății. Indivizii din societate pot experimenta anxietate și instabilitate mai mari în timpul perioadelor de regresie și pot fi observate paralele între funcția emoțională societală și familială. Factori precum suprapopularea, disponibilitatea resurselor naturale, creșterea economiei și altele asemenea, pot influența aceste perioade regresive.

8. Procesul emoțional al familiei nucleare reflectă convingerea lui Bowen că familia nucleară tinde să se confrunte cu probleme în patru domenii principale:

–  conflictul cu partenerul intim;

–  comportamentele sau preocupările problematice la unul dintre parteneri; 

– distanțarea emoțională;

– funcționalitatea afectată la copii.

Anxietatea poate duce la lupte, certuri, critici, îndeplinirea insuficientă sau excesivă a responsabilităților și/sau comportament de distanțare. Deși sistemul de credințe și atitudinea particulară a unei persoane față de relații pot avea un impact asupra dezvoltării problemelor conform modelelor relaționale, Bowen a considerat că acestea sunt în primul rând un rezultat al sistemului emoțional al familiei.