Am auzit multe experte în parenting spunând că ar trebui dată o lege prin care femeile să fie obligate să facă un curs de Dezvoltare personală înainte de a deveni mame. Asta pentru a știi cum să își crească copiii, ca și când toți se nasc la fel și sunt precum jucăriile – ai nevoie de manual de instrucțiuni ca să știi cum să îl manevrezi. De altfel, cursul ar „vindeca” traumele din copilărie ale mamei.

Ei bine, eu nu sunt de acord cu acest lucru!

Nu sunt de acord pentru că eu am văzut frați foarte diferiți, ca să nu mai zic de zecile, sutele de probleme particulare cu care fiecare mamă se confruntă.

Spre exemplu, știu frați (soră și frate) unde fata dormea extrem de puțin (aproximativ 4 ore pe zi, în total, până la intrarea la școală), iar băiatul parcă prea mult (chiar și 20 de ore la 6 luni). Ambii sănătoși!

În altă familie cunosc doi băieți, frați, unde unul mănâncă grăsime de orice fel, organe de animale, iar celălalt doar carne roșie, lipsită de orice urmă de grăsime. Unul pune cartofii din Ciorbă în farfuria celuilalt, pentru ca acela să îi dea la schimb carnea grasă. Unul mănâncă ouă crude, iar celălalt ochiuri prăjite pe ambele părți. Unul este vioi, energic, iar celălalt ar dormi continuu. Unul joacă fotbal și basket, iar celălalt are două viteze: încet ai foarte încet! Îi iubesc pe amândoi. Am crescut ca frații!

Un alt exemplu este al gemenilor – copiii soțului meu: fata mănâncă ou ochi, băiatul omletă. Fata mănâncă Șuncă presată, băiatul salam. Fata mănâncă peste, brânză telemea, roșii, băiatul să nu audă de ele. Dar mănâncă ketchup. Ea mănâncă toate tipurile de carne, iar el doar „carne specială de șnițel” și carne tocată (chiftele, mici, burger, perișoare, cârnați).

Exemple grăitoare

Așadar, cu aceste 3 exemple atât de apropiate sufletului meu, cum aș putea crede că există un model de „manual de creștere a copilului”?

Mai mult, ar putea cineva să pregătească o mamă pentru suferința de a-și vedea copilul bolnav? Fie că vorbim de autism, adhd, sindrom Down, orice formă de boală cronică (diabet, neoplazii, boli cardiace etc.)

Eu sunt una dintre acele mame, și nu există curs pentru asta, deși eu pregăteam și țineam de mână alți oameni, pentru că asta învățasem să fac: să fiu psiho-oncolog.

Realitatea este alta decât cartea!

Pregătirea se face la fața locului, cu copilul în brațe, cu particularitățile lui sub ochi, în inimă, cu freamătul în gând și cu sufletul înălțat la Dumnezeu.

Dar ce aș încuraja mamele să pregătească înainte de sosirea copilului?

IMAGINAȚIA!

Este nevoie de o imaginație uriașă atunci când vine copilul, pentru că indiferent de cum doarme, ce mănâncă, cum merge, când vorbește, ce boli are, orice copil iubește să se joace!

Iar a fi pregătită să se joace cu copilul este o mare calitate a mamei!

Așa că… pentru oricine dorește să devină mamă, i-aș spune doar că trebuie să își amintească să se joace…

În imagine sunt câteva dintre construcțiile noastre de astăzi, cu jucăriile pe care le avem la Bibi. Puține, dar suficiente!