L-am avut profesor pe domnul Romilă.

Și asemenea maicii Pahomia, și domnul profesor ne spunea:

„Depresia, dincolo de ceea ce învățăm noi în psihologie, să știți că este boala omului care l-a pierdut pe Dumnezeu!”

Nu se ferea să ne vorbească despre Dumnezeu la ore, despre Trinitate, despre Maica Domnului, despre sfinți. Nu se sfia să ne spună cât de credincios este, cât ajutor are de la Dumnezeu!

Profesorul Romilă a plecat la Dumnezeu purtând Duhul Său Sfânt în suflet de-a lungul întregii vieți!

Un alt OM de care mi-e dor, și de la care am zeci de ore de înregistrări video în care ne vorbește despre psihologie, psihiatrie, psihopatologie, și mereu de Dumnezeu!

Chiar și la examene, pentru cei care nu aveau timp să învețe tot, mai adăuga subiecte din alte zone. Îmi amintesc că l-a întrebat pe un coleg cine sunt cele trei persoane ale Sfintei Treimi. Iar răspunsul colegului m-a surprins: Dumnezeu, adică Iisus, Maica Domnului și… Și… Și… Încă se mai gândea!

Așa că domnul profesor știa de ce ne vorbea de Dumnezeu. Pentru cei care încă nu auzisem de El, ni-L arăta așa, ușor, blând, în stilul său inconfundabil. Dar avea grijă să ne facă să știm de el, pentru că psihologia de astăzi ne cam îndepărtează de Dumnezeu și ne face pe noi mici zei ai propriilor destine.

Profesorul Romilă știa că viața noastră depinde de Dumnezeu! Și nu ne mințea! Ne încuraja la rugăciune!

Mare pierdere plecarea lui!

Menținea sistemul în echilibru!

Chiar astăzi am văzut pe un grup că mai mulți psihologi criticau pe unul dintre noi, colegi de breaslă, pentru faptul că „amesteca” religia cu psihologia, sub pretextul ca psihologia este o știință, în timp ce celelalte sunt pseudo-științe, ocultism sau vrăjitorie. Este clar, avem câțiva colegi psihologi declarați anti-religie!

Eu as prefera să devin consilier pastoral, decât sa renunț la Dumnezeu doar pentru că fac psihoterapie!

De-aia am și ales noul master! Căci ma regăsesc! O școală făcută de placere este ca o vacanță în care citesc cărți bune.