Sau viața pe internet…

Puțin mai devreme scriam despre 6 dintre motivele pentru care nu am îndrăznit să public pe rețelele de socializare. Dacă dați scroll pe profilul meu le veți găsi!

Unul dintre motive era teama de așa-numitul „hate”.

…

Oamenii invidioși, răutăcioși, cu o părere despre sine distorsionată, și nicidecum cu o stimă de sine crescută, ba poate chiar cu o tulburare de personalitate narcisistă, se găsesc adesea să critice, deși ei consideră că nu fac asta. Acest lucru mi s-a întâmplat chiar astăzi de dimineață, când o doamnă, tânără mămică din Botoșani, mi-a lăsat un mesaj privat de m-a luat cu nevoia de Xanax (glumesc, nu iau Xanax, dar uneori aș încerca).

Fiecare interpretează o informație într-un mod personal, din perspectiva propriei experiențe, a propriilor cunoștințe, a propriilor suferințe, a neputințelor, astfel că eu sunt de acord cu fiecare părere, fie că îmi place sau nu, fie că îmi aduce critică sau laudă.

Am învățat că nu tot ceea ce spun ceilalți despre mine este adevărat, după cum am învățat că nici măcar eu nu știu tot adevărul despre mine:

– în zile de grea încercare nu știam că pot renunța la control, și că pot lăsa viața copilului în mâinile lui Dumnezeu;

– în zile apuse de ceva vreme nu știam că părerea mătușilor, rudelor, și a altor apropiați nu este realitatea mea.

Ajutată de duhovnic pe de o parte și de psihoterapeut pe de altă parte, am descoperit ce înseamnă „oglindirea”unora, am înțeles de ce mă critică unii oameni, ce critică la mine, și am învățat să mă întreb dacă aceea chiar sunt eu cu adevărat, am învățat să aflu dacă ceea ce se spune despre mine este descoperirea celuilalt de sine, este oglindire, este reflecție sau refracție, este opinie justă, obiectivă, sau dacă este interpretare subiectivă, și uite așa mi s-a mai așezat și mie părul zbârlit de la atâta critică.

Pentru a înțelege cât de ușor este de „heituit” sau „hăituit” pe internet, o să vă las mesajul doamnei care a prins a-mi scrie la prima oră a dimineții.

Trăim într-o lume în care dacă observăm pe cineva că face puțin bine, îl denigrăm și îl batjocorind, spunând că acesta minte, ori se fălește, ori promovează un aspect fals al ființei lui, ori, or, ori…

Ceea ce mă uimește atunci când oamenii fac astfel de aprecieri, fie ele pozitive sau negative, este faptul că ei nu citesc tot ce scriu, nu urmăresc activitatea mea, și mai mult de atât, nu mă cunosc absolut deloc.

Ceea ce am scris până acum lasă la vedere latura mea vulnerabilă, dureroasă, rănită.

Lasă la vedere defectele familiei în care am crescut.

Lasă la vedere o sumedenie de defecte ale mele, de lucruri greșite pe care le-am făcut, de imperfecțiuni.

Lasă la vedere faptul că sunt un om simplu, atât de simplu.

Lasă la vedere un chip care apare foarte rar, și foarte simplu – fără machiaj, fără cremă de față, fără cercei în urechi, fără haine la modă.

Pe unii dintre noi tocmai sinceritatea, tocmai lipsa fotografiilor artistice, tocmai modestia, simplitatea, îi șochează. Cum poți apărea așa de simplu, și cu sufletul dezgolit, cu fața ponosită de riduri, pe social media? Aici oamenii sunt perfecți, dar în limitele și matrițele impuse de societate.

Ei bine, aleg să fiu sinceră, chiar dacă voi fi aspru criticată!

Primesc orice vine.

De laude mă bucur și mă speri, căci părintele Stăniloae atâta insistă să fim modești, smeriți, și să fugim de laudă, căci picăm în păcatul mândriei, care atât de mare și răpitor este. Să mă ferească Dumnezeu! Primesc lauda ca pe încurajare! Mulțumesc de pe acum. Dacă vă gândiți la Leul ce-mi reprezintă zodia, cred că am mai bine de 9 ani de când nu am mai citit un horoscop, și am putut trăi fiind atât de diferită de leul tipic al astrologiei!

De critici și observații voi ține cont, căci s-ar putea ca unele dintre ele chiar să îmi fie folositoare. Și pentru acestea mulțumesc! Voi ține cont de ele.

Vă mulțumesc tuturor, fie cu Like, fie cu Dislike!

Nu mă mai supăr. M-au ajutat duhovnicul și psihologul meu.

Acum sunt bine cu amândouă, chiar dacă s-ar putea să fie despre mine cu adevărat. Dacă îmi sunt utile, sunt binevenite toate. Mai ales că Dislike-ul mă ajută să nu mă înalț prea mult în setea aceasta a mândriei. Iaca și-un folos mai înalt decât cel psihologic: cel sufletesc!

#mamăcreștină

𝚿 Alexandra Teodoroiu