Aristotel spunea astfel: „Oricine se poate supăra, este foarte ușor. Dar să te superi pe persoana potrivită, la momentul potrivit, dintr-un motiv potrivit și în direcția potrivită, nu mai este un lucru simplu”. Acest citat se referă întocmai la ceea ce astăzi se numește inteligență emoțională, ca fiind capacitatea de a prelucra în mod competent informația furnizată de o emoție și de a o folosi pentru a ghida activitățile cognitive, precum rezolvarea problemelor și pentru a concentra energia pe comportamentele necesare acestui scop.

Înțelepți ai tuturor timpurilor au spus că omul este o ființă formată din trup, minste și suflet. La nivel biologic, trupul este format din sistemele de organe care asigură funcțiile esențiale ale organismului și întrețin viața. La nivel spiritual, sufletul este partea care adăpostește conștiința, iar la nivel științific, mintea este responsabilă de gândirea cognitivă și intelect.

Psihologii aduc la un loc toate aceste trei dimensiuni, la nivelul creierului. Acesta reprezintă componenta biologică (trup) ca o gazdă unde se pot exercita funcțiile intelectuale (minte) și emoționale (suflet). Timpul și studiile caută să demonstreze care dintre aceste două aspecte ale creierului sunt mai importante, și cum și când funcționează ele. În timp ce intelectul ajută la rezolvarea problemelor, la procesarea informațiilor și la gândirea analitică, componenta emoțională permite dezvoltarea proceselor mentale creative, și folosirea emoțiilor pentru a rezolva problemele. Inteligența logică și matematică se dezvoltă și se conturează foarte mult în primii ani de viață, până în adolescență, în timp ce inteligența emoțională se dezvoltă de-a lungul întregii vieți, solicitată fiind pentru a percepe și a exprima emoții, pentru a asimila emoția în gândire, pentru a înțelege prisma emoțiilor și pentru a ajusta emoțiile proprii și pe ale celorlalți.

Sursa foto: Pinterest / bluepassions

Inteligența generală face referire la capacitatea individului de a gândi conceptual sau speculativ, conform precizărilor lui Viaud din 1946, de a face modificări de substrat a informațiilor și treceri de la concret la abstract sau de la individual la general, potrivit formulării lui Popescu-Neveanu, și are caracter operatoriu, corespunzător teoriei lui Piaget.

De asemenea, operează cu noțiuni și date științifice și empirice. Inteligența generală poate fi măsurată cu ajutorul testelor standard, iar rezultatele sunt stabile după ce copilul împlinește vârsta de 6 ani, indicând o valoare exactă a abilităților intelectuale (Zlate, 2006).

Inteligența emoțională trimite spre identificarea emoțiilor în gânduri, stări fizice, opere de artă, limbaj și comportament, ajută la distingerea sentimentelor precise, sincere sau îndoielnice, făcând referire la acuratețea cu care individul se exprimă și își manifestă emoțiile. De asemenea, gândirea este facilitată prin emoție, în sensul că anticiparea modului în care s-ar putea simți cineva poate ajuta la luarea deciziilor potrivite și contribuie la direcționarea atenției asupra informațiilor importante. Deopotrivă, inteligența emoțională face posibilă recunoașterea tranzitului de la o emoție la alta, înțelegerea sentimentelor complexe sau simultane sau acceptarea mai ales a sentimentelor neplăcute, pe lângă cele plăcute. Inteligența emoțională poate fi măsurată de teste standard, dar nu poate fi cuantificată cu exactitate, întrucât amabilitatea sau încrederea în sine sunt trăsături de personalitate care se poate modifica în funcție de circumstanțe, chiar și la o persoană stabilă din punct de vedere emoțional.

Abilitățile inteligenței emoționale interacționează în mod dinamic cu inteligența generală la nivel conceptual și real. O combinație optimă între personalitate și intelect duce la existența unor abilități cognitive, sociale și emoționale ale aceluiași individ. Din a doua jumătate a secolului XX a continuat să existe o dorință fără precedent de a ajuta copiii să se dezvolte cognitiv, pentru a deveni niște adulți inteligenți și bine pregătiți în cât mai multe domenii. Deși acest lucru s-a întâmplat, și capacitățile cognitive ale acestor generații au fost remarcabile, abilitățile lor emoționale și sociabile s-au diminuat. Acest fapt a dus la necesitatea găsiri unei formule care să readucă în echilibru omul, ca ființă socială. Astfel s-a ajuns ca la începutul secolului XXI să se vorbească tot mai des despre dezvoltarea inteligenței emoționale la copil, chiar mai mult decât despre dezvoltarea intelectuală (Shapiro, 2012).

S-a dovedit că inteligenta emoțională ne poate conduce pe drumul către o viață mai împlinită și mai fericită, oferind un cadru prin care să putem aplica standardele de inteligență răspunsurilor emoționale și să înțelegem că aceste răspunsuri pot fi logice, indiferent de convingerile despre emoție. Pe măsură ce umanitatea evoluează și se transformă, nevoile indivizilor sunt în continuă schimbare și ele, iar stresul este în continuă creștere. Pentru a putea fi urmărite cu mai mare ușurință obiectivele grupurilor sociale, ale mediilor de afaceri sau ale mediului înconjurător cu toate laturile sale, corpul de cercetare susține că antrenarea inteligenței emoționale este soluția optimă. Spre deosebire de coeficientul intelectual, care la adult nu se poate îmbunătăți semnificativ în timp, inteligența emoțională poate fi dezvoltată prin învățarea unor noi obiceiuri acolo unde lipsesc, sau poate fi îmbunătățită acolo unde există deja anumite calități. Acest aspect dinamic al psihicului include trăsături comportamentale care, atunci când sunt antrenate, poate produce beneficii semnificative, de la fericire și bunăstare personală până la succes într-un context profesional sau academic.

Studiile dovedesc că deși există o corelație pozitivă între inteligență și succesul profesional și școlar, aceasta nu este o regulă. Mai mult decât atât, s-a dovedit că inteligența emoțională joacă un rol semnificativ în succesul academic, în sănătatea psihică și fizică, precum și în atingerea domeniilor profesionale, chiar dacă coeficientul de inteligență este mai redus.

Importanța inteligenței emoționale este demnă de apreciere, căci abilitatea de a înțelege și gestiona emoțiile este primul pas în realizarea potențialului uman adevărat. Fie că este vorba de spre conectarea cu ceilalți și de îmbunătățirea comunicării interpersonale, despre obținerea succesului la locul de muncă sau în relațiile sociale, despre tratarea stresului și îmbunătățirea motivației sau despre perfecționarea abilităților de luare a deciziilor, inteligența emoțională joacă un rol central în realizarea succesului atât în viața personală, cât și în cea profesională.