Nu știu ce simt!

Citesc. Privesc. Citesc.

Mă uit la simbolurile de pe plăcuțe.

Citesc. Privesc. Tac.

Am exersat ani la rând exprimarea unui număr impresionant de emoții, dar acum nu știu nici măcar ce simt, darămite să mai dau și-un nume emoției.

Zilele trecute am ascultat o întâlnire live a unei Doamne Psiholog renumită în România, și a unei femei, mamă și autoare de cărți, la fel de bine cunoscută. Una dintre temele abordate de cele două era aceeași ca în această imagine: „îndoctrinarea copiilor”.

Această imagine exprimă clar îndemnul de a oferi copiilor o carte științifică în locul Sfintei Scripturi. La fel de clar vorbeau și cele două „experte în creșterea copiilor” despre pedepsele, violența și abuzul la care ne „îndeamnă Biblia”.

Mă minunez în cel mai dramatic mod când văd astfel de postări, astfel de sfaturi, astfel de îndemnuri la ură.

Este drept, fiecare este liber să își exprime părerea. Însă într-o țară creștină, s-a ajuns la o formă de spiritualitate lipsită de Dumnezeu!

Toți marii coach ai țării vorbesc despre Spiritualitate făcând trimitere la Kundalini, kabala, shamanism, budism, yoga, dansuri tantrice și alte forme de „Spiritualitate”.

Toți spun Creație, Univers, Creator, Sursă, însă niciunul nu mai spune Dumnezeu!

De ce oare se feresc acești oameni să pronunțe numele lui Dumnezeu? Pentru că i-ar arde pe mațe focul celui rău care și-a făcut culcuș comod în măruntaiele acestor oameni?

Încotro ne îndreptăm?

De ce se insinuează faptul că ar putea să se genereze ură sau ranchiună între copii, pornind de la credința fiecăruia?

De ce se numește „îndoctrinare”?

De ce nu este cel puțin, sau cel mult, numită „educație religioasă” – fiecare crede în ce s-a născut, crescut și educat!

Cum să recomanzi citirea unei cărți științifice în locul Bibliei?

Când medicina, cu toate studiile ei, îți dă pacientul acasă mai mult mort decât viu, și el se vindecă, ce spune știința despre acest fenomen? Că omul și-a găsit esența vieții? Că și-a întregit conștientul cu subconștientul printr-o fuziune aromaterapeuticospirituala?

De ce considerăm creștinismul limitativ, când el este, de fapt, cea mai infinită știință? Când credința în Dumnezeu împinge orice limită a cunoașterii către Absolut, către Infinit?

Citesc și mă doare.

Mi-ar plăcea să pot avea un glas atât de răsunător încât să zdruncin sufletul, mintea și creierii spălați ai multor părinți!

Ah, da!

Despre creieri spălați am ascultat un podcast, vineri, în timp ce călcam rufe. Din nou, oameni de renume ai României discutau acolo.

Invitatul exact asta spunea: despre cei care sunt „spălați pe creier”, despre faptul ca Dumnezeu nu există, și noi L-am creat după chipul și asemănarea noastră, și despre faptul că sufletul nu ne aparține.

O să revin cu ceva mai multă informație sau părere personală în legătură cu acest podcast.

Si cu această imagine.

Și cu doctrina.

Și cu îndoctrinarea.

Sunt mamă creștină.

Cresc un copil creștin.

Indiferent că nimănui nu-i pasă de asta…

Cu toate astea, în lumea asta, în țara asta, lângă noi, sunt mame ca mine, care au trecut prin suferințe.

Care cred că suferința copilului este pedeapsă de la Dumnezeu cel rău și pedepsitor.

Și nici nu se gândesc că boala copilului lor ar putea fi o mână întinsă spre mântuire. O binecuvântare!

Îmi doresc și voi face tot ce pot pentru a încuraja mamele să creadă în Dumnezeu, în Marea lui Bunătate, în semnele și minunile lui.

După cum și Dostoievski spunea : NU minunile fac să apară credința, ci credința face să apară minunile. „

Am trăit asta. Știu cum este. Nu o dată. Zi de zi de 2 ani. Zi de zi de 32 de ani.

Am simțit, primit, văzut ajutorul lui Dumnezeu în ziua în care a murit tata.

În ziua în care s-a operat mama. Prima dată. A doua dată. A treia dată. Și în toate celelalte dăți, care au fost multe.

În ziua în care mai aveam doar 180 lei, toți banii. Fără servici. Operație peste 2 zile. Și-au venit „din cer” 924 lei.

Am simțit și trăit minunea de a naște fără dureri, cu contracții ce erau considerate insuportabile de către medici.

Am cunoscut sănătatea fără tratament medicamentos.

Am cunoscut vindecarea fără medic.

Am cunoscut medici cu icoana Maicii Domnului în buzunarul de la halat.

Abia aștept să vă vorbesc despre toate astea!

Abia aștept să îmi exprim părerea despre Cartea Sfântă. Și despre cele științifice.

Abia aștept să vă vorbesc despre Evoluționismul lui Darwin.

Dar mai ales, abia aștept să vă vorbesc despre virtuțile creștinului ortodox.

Abia aștept să vedem cum suntem înconjurați noi, cei creați de Dumnezeu după chipul și asemănarea lui, de maimuțe bine-evoluate, care au în interiorul lor această capacitate de evoluție.

Abia aștept să vă povestesc ce bine a fost când am cedat, când am renunțat, când am spus ca nu mai pot. Când tremuram de frică. De neputință. Când am renunțat la control, când am renunțat la tot ceea ce știam, învățasem și credeam despre știință. Și când am pus în mâinile Maicii Domnului sufletul și trupul copilului meu!

Mă rugam în fel și chip, cum știam, cum puteam, cum gândeam plină de durere și probabil aproape pierdută. Ceream lui Dumnezeu să facă voia mea. Și a făcut-o!

Apoi am renunțat. Observam că totuși nu e bine, deși era ceea ce îmi doream.

Dar îmi era teamă să renunț la voia mea, la dorința mea.

Și totuși am făcut-o.

Și i-am cerut lui Dumnezeu să facă voia Lui.

Dar eram plină de încredere că mă iubește și că îmi vrea binele.

Din ziua aia toate sunt mai bune pe zi ce trece.

Din ziua aia, orice piedică apare, orice om răutăcios, orice nouă teamă de boală, Îl rog pe Dumnezeu să ne ocrotească și să ne ajute să îndeplinim voia Lui.

Abia aștept să vă povestesc!

Abia aștept să aduc câteva argumente acestor „Personaje evoluate spiritual”, despre cât de simplă este „transformarea”. Despre cât de ieftină. Despre cât de la îndemână. Despre cât de lipsită de nevoia de a face cursuri.

E de ajuns o carte de rugăciuni. Sau Biblia.

Dumnezeu să ne ajute tuturor.

Astăzi, într-o zi în care Biserica noastră a pomenit 4 Sfinte Martire: Sofia, Pisti, Elpida și Agapi (Înțelepciunea-mamă, și fiicele ei Credința, Nădejdea și Dragostea), aleg să fiu o mamă creștină care pune în sufletul copilului ei Credință, Nădejde și Dragoste!

Căci „fericiți cei prigoniți pentru Dreptate”, pentru că „vă vor ocărî, vă vor prigoni și vor sune tot cuvântul rău împotriva voastră”. Eu nu voi minți, nici nu mă voi depărta de Adevăr!

Totuși, cred că sunt dezamăgită…

Sursa foto: observator creștin (nu știu dacă este sursa originală)