Un rol familial este poziția pe care un membru al familiei o deține în cadrul sistemului familial. Rolul cuiva depinde de cât de multă putere deține individul în cadrul sistemului familial și responsabilitățile sale, precum și impactul acestora asupra altor membri ai familiei. Rolurile familiei variază pe o scară de la nesănătos la sănătos și au impact asupra întregului sistem familial.

În funcție de structura familiei specifice, rolurile familiale pot include unul sau mai mulți părinți (o mamă și/sau un tată, părinți vitregi, un îngrijitor non-biologic sau un îngrijitor biologic), bunici, mătuși, unchi, veri, prieteni și doi parteneri egali (căsătoriți sau necăsătoriți) cu sau fără copii. Unele roluri familiale sănătoase includ:

– Îngrijitorul: un părinte, îngrijitor și/sau partener care este empatic, înțelegător și susține partenerul și/sau copiii lor (dacă au copii);

– Majoreta: un părinte, îngrijitor și/sau partener care sprijină și încurajează celălalt/ ceilalți membru/membri al familiei.

– Martorul adevărului: cel care înțelege sistemul familial și este capabil să-l observe critic și să-și împărtășească gândurile; dacă este făcut într-un mod adecvat, acest individ poate oferi familiei o perspectivă incredibilă.

Într-un sistem familial sănătos, într-un parteneriat romantic de adulți, ambii sunt iubitori, se tratează unul pe celălalt cu respect și se văd unul pe celălalt ca fiind egali. Într-un sistem familial cu un copil sau copii implicați, părinții sau îngrijitorii dețin cea mai mare putere, astfel că ei stabilesc limite și sunt, de asemenea, flexibili și încurajează dezvoltarea emoțională și fizică prin crearea unui mediu sigur.

Sursa foto: Pinterest / LunaPic.com

Roluri esențiale pentru funcționarea eficientă a familiei

Indiferent de cine face parte din familie sau de câți indivizi sunt în familie, o familie sănătoasă prezintă următoarele caracteristici:

–  Îndeplinește nevoile de bază ale fiecăruia: hrană, apă, adăpost, căldură;

–  Dacă există doi parteneri, ambii se simt în siguranță fizic și emoțional unul cu celălalt;

–  În familiile cu unul sau mai mulți copii, familia este structurată cu părinții și/sau îngrijitoriiîn frunte, ei fiind cei care iau decizii sănătoase, cu impact asupra familiei;

–  Are grijă de dezvoltarea socială, emoțională, fizică și educațională a copilului;

–  Fiecare membru al familiei este empatic, iubitor și îl sprijină pe celălalt/ceilalți.

Rolurile în familie în funcție de gen

În cadrul unui sistem familial, rolurile de gen pot fi influențate de modul în care cineva se identifică, de tradițiile și valorile familiei, de influențele culturale și religioase și de normele societale. Începând cu anii 1960, rolurile de gen s-au îndepărtat de ceea ce era considerat tradițional în anii 1950, pe măsură ce mai multe femei au început să intre în forța de muncă și au căutat niveluri mai înalte de educație. Exemple de roluri de gen care se îndepărtează de noțiunea din anii 1950 de familie „tipică”, includ următoarele:

–  Cupluri formate din indivizi de același sex (cuplurile homosexuale) care cresc copii și îșiexprimă normele de gen în funcție de modul în care fiecare individ unic se identifică pesine;

–  Cupluri de sex opus care cresc copii și își exprimă normele de gen în funcție de modul încare fiecare individ unic se identifică pe sine;

–  Ambii părinți sunt angajați în forța de muncă și în creșterea copiilor, împărțind în același timp responsabilitățile.

Roluri familiale disfuncționale

Rolurile familiale disfuncționale pot apărea atunci când nevoile familiei sau ale unui individ din cadrul familiei nu sunt satisfăcute. Aceste roluri pot apărea din mai multe motive, inclusiv un model familial disfuncțional omniprezent, o experiență traumatică, o boală, un deces, o afecțiune cronică, un divorț sau orice altă schimbare familială sau individuală majoră.

Rolurile familiale disfuncționale includ:

– Îngrijitorul: altfel cunoscut sub numele de facilitator – este o persoană care încearcă să rezolve problemele altora fără a le oferi șansa de a și le rezolva ei înșiși;

– Pacientul identificat și, în unele împrejurări, dependentul: familia își poate concentra energia spre a ajuta această persoană și, la rândul său, poate evita propriile probleme individuale și familiale;

– Copilul pierdut: un copil care se pastreaza în fundal pentru a se menține în siguranță din punct de vedere emoțional și/sau fizic;

– Țapul ispășitor și, în unele împrejurări, pacientul identificat: cunoscut sub numele de făcător de probleme sau cel care spune adevărul, acest individ a învățat că atenția negativă este mai bună decât lipsa atenției și ajută familia să continue să evite problemele esențiale;

– Mascota: încearcă să netezească totul rapid cu distrageri pline de umor; acest lucru permite tuturor să evite să se confrunte cu o problemă de bază mai serioasă(e)

– Eroul: este căutat pentru a face familia să pară sănătoasă, în ciuda faptului că există unele probleme de bază serioase; poate fi, de asemenea, un copil ce adoptă rol de părinte.