Unele relații aduc fericire, momente grozave și amintiri plăcute ambilor parteneri. Cu toate acestea, unele cupluri trec prin momente dificile, care pot provoca separări, despărțiri, sau trăirea într-o relație disfuncțională, care provoacă ravagii emoționale ambilor parteneri, ajungând să adauge provocări nesănătoase relației, să amplifice tensiunile și au o tendințătulburătoare care crește odată cu timpul.

Cuvântul „disfuncțional” sau „toxic” este folosit atunci când lucrurile nu funcționează bine într-o relație. Se întâmplă atunci când relațiile nu își îndeplinesc scopul fundamental de a aduce fericire și sprijin emoțional pentru partenerii lor și sunt continuu pline de provocări supărătoare și instabilitate, mai degrabă decât de împlinire. O relație disfuncțională este întotdeauna toxică și conduce adesea relația într-un punct de cotitură.

O relație disfuncțională este adesea rezultatul evenimentelor din copilărie ale unuia sau ambilor parteneri ai cuplului. Copiii care sunt crescuți într-un mediu haotic devin adesea parteneri disfuncționali în relațiile lor. Acești indivizi ajung să folosească modele de relații disfuncționale cu partenerii lor. Lăsarea problemelor relaționale nerezolvate pentru prea mult timp poate deveni și cauza unor relații disfuncționale. Călătoria și formarea unei relații sănătoasă începe prin stabilirea unei înțelegeri sănătoase, sigure și durabile cu partenerul.

În funcție de partener, fericirea este un alt indiciu al modelelor de relații disfuncționale. Ar putea fi chinuitor ca partenerii să față unei relații cu suișuri și coborâșuri necontenite într-o relație disfuncțională atunci când aceștia își doresc liniște, în loc de țipetele din roller-coaster-ul relației.

Este greu de imaginat o relație pe termen lung, atunci când există un comportament distructiv, agresiv și nociv. Partea importantă în astfel de situații este că există diferite metode de a face față diferitelor tipuri de relații disfuncționale.

O persoană cu un comportament disfuncțional își trece cu vederea partenerul și în cele din urmă o scoate din viața de familie. În consecință, oamenii au nevoie de timp pentru a înțelege și a reduce efectele distructive ale relațiilor lor.

Un aspect important este acela că nu există o relație perfectă. Este nevoie de o comunicare continuă sănătoasă pentru gestionarea conflictelor. Indiferent cât de bună este o relație, ambii parteneri au momentele lor de declin, iar atunci este important să treacă cu bine și înțelegere din partea partenerului prin încercările personale. Cu toate acestea, niciodată nu ar trebui sacrificate securitatea, fericirea și pacea mentală pentru a menține o familie disfuncțională, acolo unde relația nu mai poate fi recuperată.

Sursa foto: Pinterest / Exploring your Mind

Unele elemente care avertizează dezvoltarea unei relații disfuncțioanle sunt:
– dominare sau supunere în relație – o relație bazată pe ierarhia puterii, cu un partener în vârf și celălalt respectând toate regulile nu funcționează pe termen lung. Partenerul dominator devine din ce în ce mai solicitant, ignorant, iar cel supus devine tot mai frustrat și nemulțumit, lipsit de valoare personală și independență. Pe de altă parte, relațiile sănătoase împart puterea cu generozitate, iau deciziile împreună și cei doi parteneri sesprijină reciproc.
– învinovățirea – în cea mai mare parte, cuplurile nemulțumite și frustrate își dau vina unulpe celălalt pentru problemele apărute în relație. În consecință, oamenii își asumă responsabilitatea pentru cuvintele și acțiunile lor pentru a obține o relație satisfăcătoare. Comunicarea disfuncțională este unul dintre motivele de bază pentru creșterea sentimentului de vina în relație. Cuplurile nu mai discută și încep să-și blameze partenerul pentru problemele personale. Dacă un partener nu își asumă responsabilitatea pentru acțiunile sale, iar celălalt se îngrijește singur de relație, este un semn clar al unei relații disfuncționale.

– tensiunile – majoritatea oamenilor ezită să vorbească despre lucrurile aflate în conflict cu partenerul lor, într-o perioadă de pace. Se simt reticenți și doresc să se bucure de timpul bun fără a iniția o altă luptă posibilă. Adevărul este că nu poate exista niciodată momente cu adevărat bune în timp ce unul dintre parteneri se află într-un conflict interior și într-o tensiune ascunsă, acest fapt conducând către o relație de dragoste disfuncțională.

–  frustrarea – când este extrem de complicat pentru unul dintre parteneri să comunice despre lucrurile simple din relație, în ciuda efortului total și a muncii grele, devine întotdeauna greu a colabora, din cauza frustrării continue. Când cineva se află într-o relație cu o persoană egoistă, disfuncțională, insensibilă, partenerul se simte atacat, insuficient, împovărat și deciziile îi sunt oferite atunci când au fost deja luate de celălalt.

–  absența loialității – a crea în relația de cuplu un triunghi distructiv este unul dintre semnele unei persoane disfuncționale. Acești oameni împărtășesc informații private cu cineva din afara relației, fără a avea încredere în partenerul său, și obligându-l și pe acesta să își retragă încredere din relație. Deși astfel de oameni sunt obișnuiți să împărtășească prietenilor conflictele din cadrul cuplului, și să primească sfaturi, devine îngrijorător și extrem de inconfortabil atunci când partenerul pârât nu are cunoștință despre tot ceea ce trăiește, simte și experimentează în relație celălalt membru al cuplului, astfel neștiind cu ce ar putea ajuta relația, și ce îi lipsește celui nemulțumit.

–  resentimentele – nivelul tot mai mare de resentimente în relație acționează ca otravă tăcută și contribuie la comunicarea disfuncțională. A avea resentimente zilnice afectează interacțiunea cu partenerul, și îngreunează capacitatea de a remedia lucruri neplăcute în relație. În timp ce resentimentul prelungit este adesea asociat cu mândria și valorile, este suficient de puternic pentru a ruina relația.

–  conflicte de un nivel ridicat – o persoană disfuncțională inițiază întotdeauna o comunicare distructivă în relație. Nicio relație nu este perfectă, dar este posibil să se rezolve majoritatea conflictelor printr-o bună comunicare și folosind metode de gestionare a conflictelor.

–  critica permanentă – cu o diferență clară între critică (considerată negativă) și observație (considerată pozitivă, constructivă), o relație sănătoasă nu trebuie să se confrunte cu critici continue. O persoană disfuncțională își ignoră în mod continuu existența, folosește un ton agresiv și îți rănește stima de sine.

–  absența sentimentului de fericire – în timp ce toate relațiile au certuri firești, este normal ca după depășirea conflictului cei doi parteneri să se simtă în siguranță, iubiți și fericiți alături de partener. Dacă există o nefericire constantă în relație, trebuie verificat și discutat cu partenerul despre asta. Este o credință de relație disfuncțională aceea de a tolera nefericirea pe termen lung.

–  violarea limitelor – oamenii stabilesc limite pentru a-și păstra preocupările și vulnerabilități le în siguranță, în cadrul relației. Este unul dintre tipurile de relații disfuncționale când o persoană nu își respectă granița solicitată de partener. Aceștia încalcă granițele pentru a se strecura în secretele private ale partenerilor lor fără a-și face griji cu privire la consecințele dăunătoare.

–  singura sursă de fericire – poate fi bine ca oamenii să se bazeze pe partenerul de cuplu. Cutoate acestea, nu ar trebui ca partenerul să fie singurul motiv de fericire. Acesta este un semn clar al unei relații disfuncționale. Partenerul ar trebui să fie fericit de sine stătător,în primul rând și apoi chiar mai fericit în cadrul relației, dar niciodată fericirea unuia dintre membrii să depindă de celălalt, astfel născându-se dependența.

–  detașare emoțională – o relație sănătoasă necesită o siguranță emoțională continuă. Într-o relație de dragoste disfuncțională, partenerii nu simt conectivitate emoțională cu partenerul lor. Lipsa disponibilității emoționale, egoismul și interesele dinamice sunt semne ale unei persoane disfuncționale.

–  ranchiuna – lipsa de considerație în răspunsul la plângerile exprimate și necunoscute provoacă ranchiună în relație. Aceste emoții pot fi mici la început, dar se pot intensifica în timp. Persoanele disfuncționale simt întotdeauna resentimente și se consideră victime în relația cu partenerul.

–  incertitudinea – este un semn evident al unei relații disfuncționale atunci când un membru al cuplului nu se simte în mod constant sigur de comportamentul partenerului său. O persoană disfuncțională va fi drăguță, grijulie și dulce într-o zi, și agresivă și rece într-o altă zi. Astfel, partenerul va începe să trăiască la limită, cu o nevoie constantă de a fi atent la tonul, vocea și acțiunile persoanei cu caracter disfuncțional.

–  lipsa de încredere – încrederea servește ca element de bază al unei relații sănătoase. O relație fără încredere nu va dura mult. Poate fi un tip de relație disfuncțională atunci când unul dintre parteneri are mereu întrebări în legătură cu celălalt, și simte neîncredere.

–  a treia persoană adultă – într-o relație de cuplu în care unul dintre cei doi membrii adulți petrece mai mult timp cu o altă persoană adultă decât cu partenerul său, discutând mai ales despre conflictele din cadrul vieții de cuplu, acestea se vor adânci și mai mult. Fie că este vorba despre unul dintre părinții celui care preferă discuțiile în afara cuplului, și care va fi părtinitor cu acesta, sau chiar de o persoană străină care se poate transforma într-un amant, aceste relații sunt toxice și dăunătoare relației de cuplu, și probabil cea mai zdruncinătoare pentru partenerul afectat, și rămas “în plus”.

Poate fi greu de remediat convingerile relaționale disfuncționale, dar cu toate acestea, abordarea și eforturile corecte pot ajuta la obținerea unei relații pozitive în timp. Poate fi greu de evitat întotdeauna dezacordurile și crizele în relație, dar se poate face acest lucru cu mentalitatea și atitudinea potrivite.

Concluzii:

Fiecare om adult este zămislit pentru a se dezvolta în cadrul unei relații de cuplu. Odată cu înaintarea în vârstă, dorința de a avea o relație se îndreaptă spre nevoia ca acea relație să fie de durată, iar mai apoi, după câștigarea încrederii, după cunoașterea partenerului, cuplul evoluează către căsătorie, nașterea de copii, iar mai apoi către strădania părinților de a le oferi educație, suport emoțional, educațional, moral și material acestora, până ce vor ajunge la rândul lor maturi și vor deveni independenți. Pentru a exista, un cuplu are nevoie de doi parteneri care să crească și să se dezvolte personal, astfel încât să aducă partea lor de contribuție și afectivitate în cadrul cuplului.

Dat fiind că oamenii cresc în mod diferit, se dezvoltă în mod diferit, au credințe și valori diferite, pot exista conflicte, diferențe de educație sau interes, însă toate aceste lucruri pot fi armonizate printr-o comunicare asertivă și eficientă, prin empatie și iubire între parteneri. Chiar și în cele mai grele momente, dacă ambii parteneri rămân conștienți de faptul că greșelile se pot ierta, perioadele dificile sunt trecătoare, dar relația merită efortul necesar pentru a supraviețui și a fi stabilă, aceștia pot face eforturi susținute cu dragoste pentru a remedia orice tip de conflict, și pentru a trăi în armonie, echilibru și iubire alături de un partener împreună cu care să guste bucuriile vieții, și alături de care să crească o generație de copii mai buni, mai iubitori, mai înțelegători și mai inteligenți din punct de vedere emoțional.