Sarcina

De când mă știu sunt o femeie slabă. Unii mă văd chiar mai slabă decât mă accept eu a fi, decât m-am împăcat eu cu mine… Cu toate astea, speram ca în sarcină să mă îngraș câteva kilograme, și să le și păstrez. Era speranța vieții mele în legătură cu „deficitul de greutate”.

Cu toate astea, am avut partea și binecuvântarea de a-mi alege un medic în funcție de o listă lungă de criterii, pe care acest om minunat le-a îndeplinit. Acesta a fost și motivul pentru care nu am luat nicio pastilă în sarcină, în afară de Acid folic în primele 14 săptămâni de sarcină, și ceva vitamine în primul trimestru, pentru că mi le recomandase alt medic.

Așa se face că am luat doar 6,5 kg în timpul sarcinii, iar la naștere am dat jos 7…

Perioada post-partum

După naștere am continuat să mă simt bine, luam rar și când îmi aduceam aminte niște vitamine, dar cel mai concret nu le prea luam. Am alăptat exclusiv la sân, fiind mama unei specii de copil care nu punea gurița pe nimic din plastic, latex, cauciuc! Nu suzetă, nu tetină, nu biberon! Dacă era rost de piele de mamă din care să curgă lapte, era de bine. Dacă era orice altceva, era nasol!

Mă bucurăm că alăptez, devenise visul vieții mele, pentru că nu a fost un vin de la început.

Dacă vrei să știi ce legătură am avut eu cu alăptatul, citește aici.

Copil mai măricel

Când copilul urma să împlinească 2 anișori, am hotărât să o ducem la creșă.

Pentru înscriere, au fost necesare anumite analize, care ne-au luat prin surprindere. Unele chiar ne-au îngrijorat extrem de rău, motiv pentru care am ajuns la Spitalul Fundeni pentru analize serioase.

După investigații serioase, medicii au ajuns la concluzia că fetița mea suferă de anemie feriprivă (adică anemie datorată deficitului de fier), care era cauzată de lipsa unei cantități suficiente de fier în laptele matern. Pe bune? Și atunci la ce ne mai îndoapă cu atâta presiune să ne alăptăm copiii, dacă laptele de mamă provoacă astfel de carențe???

Tratament

A urmat o perioadă de 3 luni de zile în care i-am administrat copilului câte 5 ml de fier, de 2 ori pe zi. Discutăm despre 2 seringi de 5ml de soluție dulce, de culoare maronie, de siropel cu fier, pe care copilașul meu trebuia să le ia zilnic, până ce avea să își regleze nivelul de fier.

Am început de la 13. Valoarea minimă era 50!

După 3 luni de administrat, valoarea fierului a urcat de la 13 la 19. Nu știam dacă să mă bucur că a crescut, sau să fiu tristă că era atât de puțin…

A urmat o lună de spitalizare. Investigații noi, diagnostic nou. Dar pauză de la tratamentul cu fier. El ne mai lipsea…

O nouă speranță

După ieșirea din spital, mai mult pe brânci, decât în picioare, că alergam spre poarta de ieșire și mă bucurăm ca și când aș fi ieșit din vreun lagăr de concentrare… Cum ziceam, am luat legătura cu două doamne doctor, ambele cu cunoștințe și adepte ale formelor de tratament mai blânde, mai naturale.

Astfel că mi-au recomandat să opresc tratamentul cu fier, și să începem administrarea de suc verde, pe stomacul gol, în fiecare dimineață.

Zis și făcut! Am umplut frigiderul cu tot ce am găsit de culoare verde pe rafturile magazinelor, în luna ianuarie. Dar erau verdețuri din belșug!

Nu aveam storcator, nu aveam nici bani de unul, așa că am „stors” la blender-ul vertical câteva luni. Puneam în pahar frunzele rupte mărunt cu mâna, storceam jumătate de lămâie peste toată treaba, și băgam blender-ul. Apoi strecuram toată situația printr-un tifon. Era de coșmar, dar dacă îmi vindeca puiul, era vis ce făceam!

În doar 3 săptămâni, analizele au ajuns la 54! Erau în barem. Crescuse în 3 săptămâni de 6 ori mai mult decât crescuse în 3 luni cu fier din farmacie! Partea cea mai impresionantă a fost aceea că a continuat să crească semnificativ, de la o lună la alta.

De atunci nu am mai renunțat la sucul verde, și acum fierul copilului a ajuns la valori ce variază între 85 și 95 de unități.

Mai avem nevoie de alte dovezi?

Iată așadar, cum se face că doar sucul verde, fără niciun alt aliment care să conțină o cantitate semnificativă de fier, și cu o alimentație vegană, lipsită de orice formă de proteină animală, a reușit să vindece anemia copilului nostru.

Vă încurajez să vă hrăniți copiii sănătos, cu responsabilitate și discernământ. Iar dacă există carențe de orice fel, discutați cu medicul dumneavoastră și despre variante complementare (care să vină în completarea tratamentului alopat)de tratament. Dacă refuză și consideră că sunt inutile, căutați totuși un medic cu specializare în nutriție, sau care să aibă încredere în forțele naturii. Pe noi natura ne-a salvat, iar eu am mare încredere că plantele și orice aliment poate deveni medicament dacă este administrat corespunzător.