Salvador Minuchin este pionierul recunoscut pentru dezvoltarea teoriei terapiei familiale structurale, deoarece el acordă o importanță deosebită familiei ca element fundamental al sănătății psihologice a oamenilor. Terapia structurală de familie dezvoltată de Minuchin a constat în stabilirea relațiilor existente și abordarea problemelor emergente. Pe lângă aceasta, el a dezvoltat o serie de concepte de bază, printre care cele mai importante sunt:

–  sistem – reprezintă grupul familial recunoscut prin interacțiunea dintre membrii săicomponenți, după anumite reguli şi îndeplinind anumite funcții care au ca scop menținereaechilibrului familiei.

–  subsistem – acesta reprezintă un grup mai mic, existent în cadrul familiei. Fiecare grup îșiservește scopul specific, iar principalele grupuri includ:

–  Subsistemul conjugal, format din soț și soție;

–  Subsistemul parental, format din părinte și copil;

–  Subsistemul fraților, format din frați și surori;

–  Subsistemul extins, care include bunici, mătuși, unchi și alte rude îndepărtate.
Fiecare persoană poate aparține mai multor grupuri. O femeie căsătorită cu copii este o soție pentru soțul ei, mamă pentru copiii ei și fiică pentru părinții ei. Dacă are frați, atunci aparține și unui subsistem de frați. Când unul dintre aceste grupuri intră în alt grup, provoacă disfuncții în familie. De exemplu, atunci când copiii se amestecă în mod constant în subsistemul conjugal, poate cauza probleme în cadrul căsătoriei. Sau, atunci când socrii își depășesc rolul și devin prea implicați în creșterea copiilor, aceasta poate distruge dinamica familiei.

Sursa foto: Pinterest / The Lost Treasure Chest

O altă problemă care se poate întâmpla este atunci când se formează un nou subsistem și îi exclude pe alții din familie. Un exemplu în acest sens ar fi atunci când un părinte și un copil au o legătură specială și le permit ca aceasta să îi determine să excludă alți membri ai familiei:

–  diadă– reprezintă cuplul format de două persoane din cadrul aceluiași subsistem. Diada poate fi reprezentată de cuplul format din soț-soție, sau de mamă-copil, tată-copil, sau de doi frați.

–  alianță – reprezintă procesul prin care doi sau mai mulți membri ai unuia sau mai multor subsisteme fac ceva pentru îndeplinirea unui scop comun.

–  coaliție – reprezintă alianța între două persoane împotriva unei a treia, în cadrul familiei. Atunci când se realizează între un părinte și un copil, este vorba despre o coaliție transgenerațională.

–  granițe – sunt cele care reglementează ceea ce este permis să intre în subsisteme. Ele ajutăla dictarea a ceea ce este permis să se întâmple în familie. Granițele sănătoase ajută la protejarea familiei, iar lipsa de limite poate distruge subsistemele. Există trei tipuri de limite:

– Limite rigide – Când granițele sunt rigide, ele sunt restrictive și foarte limitative. Permite un contact minim din partea celor care se află în afara subsistemului. Aceste tipuri de granițe creează izolare. Cei din subsistem nu au un mediu de sprijin și afecțiune în sistemul familial.

– Limite difuze – Când granițele sunt difuze, acestea sunt neclare. Aceasta este o lipsă de limite care duce la o defalcare a subsistemelor. Lipsa limitelor permite altor oameni să se amestece în sistem și să devină supra-implicați.

– Limite sănătoase – Granițele sunt sănătoase atunci când sunt clare. O combinație a primelor două tipuri de limite este ideală. Ar trebui să fie stabilite astfel încât toată lumea să le înțeleagă, dar nu atât de rigid încât să devină nesănătos pentru membrii familiei.

–  patter-uri – sunt cele care stabilesc modelele și modurile de relaționare în cadrul familiei. Acestea pot fi verbale sau non-verbale, însă funcția lor este de a regla comportamentul membrilor familiei, model care conduce spre unicitatea fiecărei familii. Pattern-urile sunt menținute prin două tipuri de constrângeri, și anume:

–  pattern generic – regulile universale care guvernează organizarea familiei;

–  pattern idiosincratic – așteptările reciproce ale unor membrii particulari ai familiei.

– triangularea – este un concept care descrie situația în care tensiunile dintre doi soți se deturnează în mod constant către unul dintre copii, care poate avea loc fie prin grija comună exagerată față de copil, fie prin furia comună față de copil. Ambele cazuri sunt dăunătoare dezvoltării și creșterii sănătoase a copilului.
Obiectivele principale ale lui Minuchin au fost de a întări sistemul parental, dar și de a realinia coalițiile, alianțele și subsistemele.