Dealtfel, foarte cunoscută este și taxonomia lui Robert Sternberg, deviată din teoria triunghiulară a iubirii. Conform psihologului american Robert Sternberg, iubirea poate fi descrisă pornind de la trei elemente de baza ale relațiilor interpersonale, astfel:

1. Pasiunea – reprezentând componenta iubirii care privește o dorință emoțională și sexuală puternică. Pasiunea este o manifestare care apare involuntar, are caracter motivațional și poate deveni dominantă față de gândire și comportament, motiv pentru care poate avea atât aspecte pozitive, reprezentate de starea de fericire, de împlinirea dorinței de a se simți iubit și dorit de către partener a fiecăruia dintre cei doi membrii ai cuplului, însă cunoașteși aspecte negative, prin disperarea provocată de unele gânduri obsesive. Pasiunea este cea care conduce către romantism, și își modifică intensitatea odată cu trecerea timpului, până la diminuare completă în unele cazuri și circumstanțe, așadar manifestarea romantismului depinde de existența pasiunii.

2. Intimitatea – reprezentând componenta iubirii care face referire la sentimentul de apropiere existent între două persoane străine (care nu sunt rude). Intimitatea reprezintă legătura profundă care se clădește între doi parteneri, conducând către o bună comunicare, ceea ce deschide oportunitatea ca cei doi parteneri să își exprime cele mai personale gânduri, sentimente și trăiri, prin creștere încrederii și a acceptării reciproce, ceea ce duce mai departe la o cunoaștere profundă a partenerilor între ei. Între doi parteneri care au stabilit o relație intimă profundă există atât suport emoțional, cât și material.

3. Angajamentul – reprezentând componenta rațională a iubirii, în sensul asumării de bună voie a legământului de a rămâne alături de partener pe termen lung, chiar și în momente mai dificile sau de criză ale partenerului sau ale relației.

Teoria triunghiulară a iubirii (Sternberg, 1986)

Diferite combinații ale celor trei elemente amintite anterior pot genera opt stiluri și maniere de iubire, după cum urmează:

1. Non-iubirea – este cea care nu reprezintă și nu are legătură iubirea reală sau matură, și care nu conține niciunul dintre cele trei elemente care stau la baza unei relații de iubire. O astfel de formă imatură de iubire este întâlnită atunci când un adolescent se îndrăgostește de profesorul său, trăind în interior un sentiment asemănător cu dragostea, dar care nu poate fi împlinit în plan real. Corespunde într-o oarecare măsură cu epithimia, însă fără a exista atracția reciprocă între parteneri, ci doar o atracție rămasă secretă din partea unei persoane față de o altă persoană străină și alături de care nu poate exista un cuplu, dar și cu eros, căci această formă de atracție neîmpărtășită și imposibil de realizat în plan real devine mistuitoare pentru cel aflat sub greutatea acestei trăiri.
2. Iubirea-prietenie – este acea formă de plăcere și bucurie a omului de a se simți apropiat de cineva drag. Acest tip de relație beneficiază de un grad mare de intimitate, dar nu beneficiază de pasiune și angajament, ceea ce permite celor doi prieteni să rămână liberi în relația lor, și să nu genereze gânduri pasionale, de natură fizică sau sexuală. Acestă formă de iubire corespunde cu filia, căci ambele dispun de încredere, respect și grijă față de celălalt.
3. Iubirea pasională – este forma de iubire care are ca element principal pasiunea, însa nu implică și intimitatea și angajamentul. Astfel de iubiri se întâlnesc în cazul aventurilor de o noapte, sau a iubirilor de o vară, acolo unde există o puternică atracție fizică și sexuală între parteneri, însă nu există și dorința de a consolida o relație de durată, sau nevoia de a primi și oferi încredere celuilalt. Acest fel de iubire se stinge la fel de ușir cum se aprinde, precum o scânteie, și nu lasă urme în sufletul niciunuia dintre cei doi parteneri. Iubirea pasională corespunde cu epithimia, căci ambii parteneri simt atracția fizică, și o împărtășesc, însă niciunul nu se implică emoțional.
4. Iubirea vidă/pustie – este acea formă de iubire în cadrul căreia ambii parteneri își asumă angajamentul unei relații de durată, însă fără ca între ei să existe pasiune și intimitate. Astfel de relații se clădesc între parteneri care simt teama de schimbare, teama de singurătate, care simt o obligație față de celălalt, care au o datorie morală, sau care rămân împreună de dragul copiilor. Această formă de iubire corespunde cu xenia, căci ambii partenerii și-au asumat angajamentul de a trăi povestea lor de viață împreună, în ciuda faptului că aceasta nu implică romantism, încredere sau relații intime satisfăcătoare, dar și cu agapi, căci relația există mai ales din punct de vedere rațional.
5. Iubirea romantică – este forma de iubire care îmbină pasiune și intimitatea, dar fără să acorde importanță și angajamentului. Această iubire este întâlnită la cuplurile tinere, care simt atracție fizică și emoțională, dar care nu își doresc să se implice pe termen lung într- un angajament față de celălalt, ceea ce dovedește egoismul fiecăruia dintre ei, căci în relația aceasta fiecare dintre ei își satisface nevoile și plăcerile personale, fără a fi însă interesat și de celălalt, sau folosindu-se reciproc pentru satisfacerea unor nevoi și obținerea unor beneficii. O astfel de iubire corespunde cu filaftia, căci fiecare partener este interesat de propriul bine, și de satisfacerea plăcerilor personale.
6. Iubirea de companion – este forma de iubire care se regăsește în cadrul cuplurilor care au o formă mare de intimitate, chiar și angajamentul asumat, însă cărora le lipsește pasiunea din relație. Exemple de astfel de cupluri se întâlnesc în rândul persoanelor care au avut o relație sănătoasă, stabilă și profundă, și care, la un moment dat, au pierdut pasiune, fie datorită unei boli care a devenit un handicap pentru unul dintre parteneri, fie datorită vârstei înaintate, însă cei doi parteneri împărtășesc încă pasiuni comune, interese comune, ceea ce fac posibilă continuarea relației într-un context plăcut, unde există atașament, respect, încredere și o legătură emoțională puternică. Unei astfel de iubiri îi corespunde storge, căci relația familială este una puternică, bazată însă doar pe sentimente, emoții, simțire, dar nu și pe împlinirea atracției fizice.
7. Iubirea fără sens – este forma de iubire care reunește pasiunea și angajamentul, dar unde nu există intimitate, ceea ce înseamnă că lipsesc încrederea, legăturile emoționale profunde, devotamentul, și care periclitează stabilitatea relației. Astfel de iubire se întâlnește în cadrul relațiilor care există datorită unei atracții fizice extrem de puternice, dar care nu au valori, principii, plăceri, pasiuni, interese comune. În cazul în care cei doi parteneri ajung să se căsătorească, se naște fenomenul numit “săptămâna oarbă”, căci cei doi ajung să facă un legământ de durată doar pe baza dorinței trupești, și fără a lua în considerare că omul are nevoie de stabilitate emoțională pe termen lung. Astfel de iubire este corespunzătoare cu epithimia și mania, căci în ambele doar atracția fizică își pune amprenta asupra celor doi parteneri, însă în lipsa sentimentelor profunde care să îi lege se nasc controverse și tensiuni în cadrul cuplului.
8. Iubirea desăvârșită – reprezintă forma de iubire spre care tinde și fiecare om, și la care visează fiecare tânăr sau adolescent. În structura acestui tip de iubire se contopesc toate cele trei elemente de bază ale iubirii, formând iubirea complexă și completă, aproape de ideal. Este iubirea întâlnită în căsniciile și cuplurile care se bucură de pasiune și înțelegere chiar și după mulți ani de conviețuire, și care se confruntă cu grație cu greutățile și tensiunile din relație. Cu toate acestea, și această formă de iubire este amenințată, căci este mai greu a menține o astfel de relație, decât a o obține, și în cazul în care pasiunea dispare, iubirea perfectă poate fi supusă eșecului, și se poate transforma în iubire companion. Astfel de iubire reunește toate elementele pozitive din epithimia, eros, agapi, și storgi, menținând stabilitatea, armonia, echilibrul, dorința fizică, interesul, atenția față de partener, și făcând acest lucru posibil din și în ambele direcții, astfel fiecare partener răspunzând pozitiv la nevoile celuilalt.