Sau cum să nu-mi rănesc copilul…

Din neam în neam, din mamă-n fiică, noi am dus curățenia și ordinea ca pe o moștenire de familie. Drept pentru care și #bulgărașdedragoste își ține lucrușoarele și jucăriile în ordine: legume la legume, ouă (Kinder și alte vreo 2 de lemn) la ouă, cuburi de lemn la cuburi de lemn, jucării Kinder în cutia neagră de metal, animale Kinder în cutia-habitat făcută de mami, cutiile cu puzzle și jocuri în ordinea mărimilor, mașinuțe în cutia cu mașini, și instrumentele muzicale în cutia lor.

Pe vremea copilăriei mele, dacă nu puneam jucăriile la loc, primeam avertisment: „Ori le pui la locul lor, ori le dau altor copii!”

Și mai grav era că acei copii erau numiți după etnie, că era la modă atunci. Mă rog, dacă nu te purtai frumos, te dădea cu totul, nu doar jucăriile

Ce fac eu

Tot cu amenințarea, uneori. Dar adaptată vremurilor:

„Dacă nu vrei să le strângi, pentru că probabil te-ai plictisit de ele, le voi aduna eu și le voi pune bine în cutie, până ce …”

Aici condițiile sunt diferite, în funcție de jucărie. Că doar nu aș fi nebună să ascund creioanele sau cariocile pentru vreo săptămână, nu? Noi pe ce mai învățăm???

Cutie? Da! Avem o cutie, care este pusă sus de tot, pe ultimul raft al unui dulap, unde nu ajunge nici tati, ci doar mami. Mă rog, isteț fiind copilu’ îl învață pe tati ăsta bleguț că poate și el să ajungă dacă folosește scaunul . Acolo punem foarte rar, dar foarte bine, jucării periculoase (primim și astfel de cadouri, și din respect și jenă le oferim, după care le retragem din circuit), jucării confiscate și jucării la care renunță ea singură, pentru a le da altor copii, care nu au deloc, deloc jucării.

Noi nu punem mare preț sau suflet pe lucrușoare. Așa că se descotorosește cu ușurință de o parte considerabilă de jucării. Și cu toate astea tot s-au adunat câteva, că și ea remarcă uneori acest lucru.

Sursa foto: Pinterest/ sites.google.com