Am găsit acum câteva luni un curs de Kabbalah, care era prezentat într-un mod foarte plăcut, interesant și atractiv. Cu toate astea, am identificat câteva „erori” încă din clipul de prezentare. Mă întreb ce poate să conțină pe tot parcursul lui…

Practic, probabil cursul are ca scop predarea și inițierea în această disciplină, fiind mai puțin importantă istoria sa.

Dar pentru că noi suntem un popor creștin, mai ales creștin Ortodox, pentru că noi suntem singura biserică în care Sfânta Lumină a Învierii lui Iisus se produce pe cale naturală, de la Duhul Sfânt, fără intervenția omului, pentru că deși în Ierusalim sunt atât de mulți evrei, biserica de la Mormântul lui Iisus este ortodoxă și ea, pentru că avem atâtea dovezi că suntem pe Calea cea Dreaptă, căci Adevărul, Calea și Viața sunt reprezentate de Iisus Hristos, mă străduiesc să le arăt oamenilor că înainte de a-și căuta calea, înainte de a se dezvolta spiritual prin fel de fel de ritualuri de multe tipuri și din multe tradiții, închinate multor zei, avem și noi ritualurile noastre, care dacă ar fi făcute, ar da rezultate mai bune decât oricare altă posibilitate de „dezvoltare spirituală”!

Iată ce am scris atunci:

Nu că aș avea prea multe cunoștințe în această zonă, dar știu că în tradiția Kabbalah sunt utilizate combinații de simboluri ale literelor ebraice pentru a forma cele 72 de nume ale lui Dumnezeu. Ci nu aramaice!

Pe de altă parte, creștinii țării noastre, care sunt majoritari ortodocși (cel puțin botezați, dacă nu „practicanți ai ortodoxiei” – Doamne, cum sună!), au încercat să facă vreunul dintre „ritualurile ortodoxe”, precum mersul la biserică, îngenuncheatul pentru a face metanii (ca formă de sport, înlocuitor al Yoga, spre exemplu), au încercat să asculte o slujbă scurtă în loc de o mantră indiană, care habar nu au ce înseamnă sau ce spune, au încercat să se roage zilnic, măcar puțin?

Ce mă fascinează pe mine este lejeritatea și ușurința cu care ne îndreptăm spre toate culturile îndepărtate, curiozitatea de a găsi chei pentru problemele noastre, lăsând în urmă tot ceea ce avem la îndemână.

Sunt adeseori supărată pe aceste manifestări, pe aceste încercări ale omului de a se identifica cu obiceiuri și tradiții care sunt cel mai adesea păgâne, și de a se îndepărta tot mai mult de Adevăr, de Iisus Hristos, de Marele și Bunul Dumnezeu, care ne-a creat pe noi toți.

La ce v-ar fi de folos cunoașterea atâtor informații, dacă nu vă cunoașteți propriul suflet? La ce v-ar fi de folos să învățati de la Dalai Lama să fiți buni, dacă nu îl ascultați pe Iisus, care a spus „iubește pe aproapele tău ca pe tine însuți” – prin asta învățându-ne și iubirea și respectul de sine, și întocmai cu iubirea pe care o simțim față de propria ființă, ca fiind creație a lui Dumnezeu, să îi iubim și pe ceilalți.

De ce este nevoie să ajungem în India, Tibet sau alte țări cu cultură, istorie și credință străină, când avem toate resursele și informațiile la picioarele noastre, la distanță de un prag de biserică, la distanță de 2 pagini de Biblie?!

Cu recunoștință pentru tot ce faceți, și cu considerație față de nevoia de cunoaștere a fiecăruia,

Psiho-oncolog Alexandra Teodoroiu.