De câteva luni am descoperit la niște copii aceste „pop-it” – uri.

Eram într-un loc unde trebuia să muncim contra cronometru. În acel loc, pe lângă alte persoane care munceau din greu, era și o femeie – mamă de fetiță de 5 ani (deci mai mare decât #bulgărașdedragoste cu un an și ceva) a cărei copile venise cu o plăsuță de jucării: telefoane mobile de jucărie, pop-it-uri, și alte jucării din plastic. Fi-mea avea la ea doar o mașinuță, o minge mică, o cutie cu culori, un caiet de matematică, o carte de colorat și un puzzle mititel, de călătorie (după cum am mai spus și cu alte ocazii, doar jucării pentru fetițe ).

Copii curioși

Pentru că noi nu avem niciun fel de jucărie de plastic acasă, fiica mea devenise curioasă. Telefoanele de jucărie zornăiau, pop-it-urile erau colorate, unele cu chip de unicorn, altele în culorile curcubeului, toate atractive pentru un copil de nici 4 ani.

Pentru că fetița cu pricina nu dorea să împartă nicio jucărie, deși avea atât de multe, am rugat-o pe mămica ei să îi lase doar 1-2 jucării cu care să se joace, iar pe restul să le pună în sacoșa ei.

Pe de o parte îmi doream să se termine cu vânjoneala dintre cele două copile (a mea și a ei), pe de altă parte aveam o grămadă de treabă și nu mai era timp să fac și pe arbitrul, pe de altă parte…

Eu am educat-o pe-a mea că atunci când ia o jucărie în parc sau într-un loc public, să fie pregătită să împartă acea jucărie cu ceilalți copii. Am făcut din asta o condiție!

Dacă nu vrea să împartă, atunci jucăriile rămân acasă!

Stiluri diferite de parenting

Sunt unele mame care au învățat de la cursuri de parenting gratuite că piticii au voie să ia cu ei o jucărie „de suflet”, pe care să nu o împartă cu nimeni, dar pe celelalte să le împartă totuși.

Ei bine, eu nu am făcut asta niciodată. Dacă îți este de suflet jucăria, intimă, atunci ea se tine în casă. Pentru că există șansa să dai cu ochii de un copil care nu are nici măcar o jucărie la el acasă, și ar putea dori să se joace cu jucăria ta de suflet. Dacă chiar vrei să o ocrotești, las-o acasă!

I-am explicat fetei mele că probabil fetița respectivă are toată plasa aia plină doar cu jucării de suflet, s-a uitat puțin strâmb și neîncrezător la mine, dar a consimțit să abandoneze negocierea inutilă.

Renunțarea este sănătoasă

Și-a văzut în continuare de mașinuța ei de poliție, care între timp rămăsese cu 3 roți.

Mama copilei a părut supărată, iar eu nu prea înțelegeam care e treaba. La un moment dat, după ce a tot bolborosit pe înfundate, îmi spune:

„Dar de ce se poartă, doamnă, așa? Ce e așa curioasă, că bănuiesc că are și ea destule, nu?”

Simțeam cum nivelul de adrenalină îmi crește, și mai simțeam să zic sau să fac ceva, dar m-am abținut. Am gândit! Da, am gândit! Rațional! Greu! Repede!

Apoi i-am răspuns cu calm, dar cu ton evident modoficat:

„Nu, doamnă! Copilul meu nu are asemenea jucării!”

Doamna s-a aprins, și-a sărit de fund în sus, cu ton certăreț:

-„Cum, doamnă? La banii dumneavoastră nu i-ați luat copilului pop-it? Mă îndoiesc! Se vede după dumneavoastră că aveți casa plină de jucării!”

O spun ca pentru mine, dar îmi venea să arunc cu ceva. În continuare m-am abținut. Dar am luat atitudine! I-am spus clar și răspicat:

-” Nu, doamnă! Casa noastră nu este plină de jucării, și copilul meu nu are nici măcar un pop-it! Vă spun cât de sinceră sunt capabilă să fiu!”

O văd cu ochii mari.

-„Ei da, cum așa?”

-„Simplu! Noi nu avem jucării, decât câteva plușuri pe care le-am primit eu cadou în copilărie, și mai ales la aniversarea de 18 ani. Mai avem o oiță pe care am cumpărat-o eu din Elveția, când încă nu o aveam pe #bulgărașdedragoste, dar îmi doream să o am. Apoi avem un lego cu piese mari (35 lei, Pepco), avem un cărucior cu bebeluș (unul singur!!!- 120 lei), o păpușă mare de 40 cm, stil Armeneasca (40 lei), un trenuleț de la Ikea (120 lei), și câteva instrumente muzicale de jucărie. A primit cadou multe lego, puzzle și jucării de lemn de la LIDL. Câteva I le-am luat și noi. Și a mai primit cadou de la o fetiță de 12 ani o plasă cu caiete speciale de lucru, foarte interesante. De obicei, noi cu astea ne jucăm. Ah, și a primit de la Bibi o bucătărie uriașă, dotată cu tot ce-i trebuie! A fost cado de casă nouă… „

O văd pe doamnă surprinsă de răspunsul meu, atât de precis! Nu-i venea să creadă!

Totuși continuă:

-Păi și un pop-it ce are? D-asta de ce nu i-ați luat?

Argumentez. Mult mai relaxată. Deja mă eliberasem!

-Pentru că eu nu arunc cu banii. Și deși pare că avem mulți, pentru că sunt psiholog, să știți că nu e așa. Fac multe ședințe pe gratis, cu multă lume. Pentru mine este mult să dau 15 lei pe un pop-it mic. Bani mi se par mulți pentru o jucărie nesemnificativă, care nu o ajută să învețe nimic. Spre exemplu, eu am educat-o pe fata mea că putem face economie, iar cu bănuții adunați, o dată pe lună, luăm un Lego la reducere de la Carrefour. Mereu găsim Lego la 40-50 lei, sau unele mai scumpe la 65/69 lei. Ea nu mănâncă niciun fel de dulce, nimic din comerț, absolut nimic. Uneori îi mai iau câte un ou Kinder pentru jucărie. Dar coaja de ciocolată nu o mănâncă, pentru că nu are voie. Tot rar îi iau câte o pungă de pufuleți simpli. Și pentru că nu cheltuim pe prostioare, dulciurele, acadele, nu mi se pare mult să dau 50-60 lei pe lună pe un joc educativ. Într-un an adună 12 jocuri care îi pun și mintea la contribuție, și îi oferă și o jucărie la final.”

O văd cu buzele rotunjite în „O”, dar glas nu mai avea.

Dacă am loc, zic să continui, și-i mai zic:

– Spre exemplu, noi nu avem nici televizor în casă. Niciunul! Noi nu ne uităm niciodată la televizor!

Cu voce stinsă îmi soune:

– Așa ceva n-am mai auzit…

Așadar, la noi în casă există o mie de cărți în loc de un ecran de televizor.

Există 55 plante verzi în loc de tablouri.

Există rafturi cu caiete, cărți și jocuri în loc de jucării.

Suntem săraci de obiecte scumpe.

Suntem bogați de lucruri valoroase.

Marți am fost să cumpărăm rechizite pentru grădiniță, și am găsit la Pepco un joc cu bucățele de pop-it. Dar el este un Tetris. 21 lei!

Bingo, asta este!

Într-o singură jucărie am descoperit un joc educativ, care stimulează gândirea analitică, matematică, logică: Tetris.

Același joc oferă pop-it! Ca să avem și noi… Să intrăm în rândul lumii!

Și am făcut și economie: doar 21 de lei!

Punem toate piesele cu „bășicuțele” în sus, după care le apăsăm pe toate, și apoi stricăm jocul și facem Tetris – ul de la capăt!

Copiii voștri cu ce se joacă?