Nu sunt o mamă perfectă, nici măcar atât de bună cât mi-ar plăcea să fiu.

Dar sunt o mamă care dă glas altor mame.

Am fost acolo, știu cum este.

Am plâns, m-am speriat, a durut.

Și chiar dacă eu nu am trecut prin toate stările prin care trec alte mame, am trecut prin destule.

Și mai știu că nicio mamă nu este identică cu o altă mamă, că nicio mamă nu simte la fel cu alta, că niciun bebeluș nu seamănă, și că niciun program nu poate fi asemănător.

Știu despre tine, mămico, că îți e greu și plângi.

Știu că ți-a fost frică în prima zi să îți iei puiul în brațe.

Știu că ai simțit asta de teama să nu îl rănești, nicidecum pentru că nu l-ai iubi suficient!

Fii conștientă de asta!

Sursă foto: Pinterest/livemaster.ru

A nu atinge prea mult, doar ca să nu faci rău este bine, intenția ta este bună, sufletul tău strigă la tine să îl strângi în brațe, să ți se contopească din nou cu pielea, în timp ce mintea ta îți șoptește că ai putea să îi faci rău, și-ți pune piedică.

Știu cum este să pui vietatea aia de 3 kile la Sân, și să te simți cea mai fericită femeie din lume. Știu cum este să miroși carnea de om proaspăt născut, care nu are nevoie de nimic mai mult decât de o mamă iubitoare care să îl țină continuu la sânul său, fie ca suge, fie că nu.

Știu cum este să pășești prima dată pragul casei tale cu copilul în brațe. Este clipa în care înțelegi că nimic nu va mai fi la fel ca înainte. Este momentul în care știi că în loc de 2, de acum veți fi trei pentru totdeauna. Sau patru, sau cinci… Oricum, fiecare întoarcere de la maternitate aduce pe vecie un nou membru în familie.

Cunosc și familii pentru care această veșnicie s-a terminat destul de repede… Dar nu este cazul tău. Tu știi că Dumnezeu vă iubește pe toți, și că vă va îngădui să fiți toți, pentru ani ce-ți vor părea o veșnicie atunci când o să uiți ziua asta, și o să fi cuprinsă de sarcinile numeroase ale zilelor ce vor veni, și vor părea fiecare în parte o eternitate.

Dar eu vreau acum să–ți reamintesc acea zi, în care ai intrat în casă și i-ai mulțumit Cerului pentru cel mai prețios, valoros și îmbucurător dar pe care l-ai primit pentru a-l avea în casă, în brațe și în suflet!

Știu cum este să înveți tot ce are legătură cu copilul.

Stiu cum este să te obișnuiești cu un program care nu are legătură cu ceea ce ai citit tu 9 luni de zile despre copii, știu că sânii tăi nu arată ca cei din poze, și că nici casa ta nu arată ca în pozele de pe Facebook ale prietenelor tale care au copii mici.

Tu ești defectă, ceva nu e bine la tine!

Stai liniștită. Ca tine sunt toate! Mai puține sunt celelalte.

Caută un colț curat al casei tale, și fă și tu o poză.

N-ai un colț curat? Blurează! Este la modă și a salvat pe multe de la dezastru!

Știu cum este să alăptezi. Să ți se scurgă laptele până în șosete și să începi să miroși a chefir. Să vrei să te schimbi, și să nu poți. Să vină soțul de la serviciu, și să crezi că vrea să se întoarcă înapoi când dă cu nasul de tine. Dar nici asta nu este adevărat!

Sunt ei mai limitați în a se manifesta, în a-și exprima emoțiile, dar te iubește.

Este speriat de tine, de casă poate, de bebelușul care chiar este prea mic și fragil pentru mâinile lui, și pe care dacă îl ia totuși în brațe, ai impresia că ține o bombă care numără invers de la 10 în jos! Dar te iubește. Iubește rodul pântecelui tău și al iubiri dintre voi.

Este și el emoționat. Totul e atât de nou și pentru el.

Nu știe nici el cum să se adapteze la noul mediu…

Până ieri vedea o femeie cu burta tot mai mare, acum cu un copil în brațe.

Până ieri era frumoasă, epilată, se dădea cu parfum, se pieptăna, iar acum are păr pe ea de zici că chiar se trage din maimuțe, pieptănul este și el rătăcit printre sutele de lucruri rătăcite, pe care totuși le vezi, dar nu ai timp să le atingi și să le pui la loc, și este pentru prima dată în viață când devii conștientă de cât de multe lucruri inutile ai adunat în casă. Cu parfum nu te poți da, căci bebelușul are nevoie de miros de mamă, ci nu de esențe frumos mirositoare. Bebelușul adoră mirosul de mamă, iar tatăl lui se sperie de acest lucru.

Până ieri era ceva gătit în bucătărie, acum mănâncă zilnic cereale cu lapte.

Până ieri îl certa dacă lăsa chiloții împrăștiați, iar acum nici nu-i pasă dacă mai are chiloți curați ca să îmbrace.

Ce femeie este tanti asta ciufulită, răvășită, nervoasă, care stă la mine în casă și pretinde că este tot soția mea, că este tot ea, dar nu mai poate? Și eu ce să fac? Că habar n-am de unde să încep, cu ce să încep, și, și, și… Creierul bărbatului funcționează organizat, în linii bine definite, cu acțiuni perfect trasate. Haosul din casă îi aprinde în creier becul roșu și mare de alarmă, și intra pe modelul robot: dacă aruncă cu ceva în mine, măcar să fiu pregătit să mă apăr. Altceva nu știe!

Nu trebuie să îl înțelegi prea bine, căci nici el nu te înțelege. Doar îți ziceam, așa, ca să știi că și pentru el totul este nou, și mai ales îl sperie. Tu te-ai mai obișnuit, și deja începi să fii frustrată. El se teme de cum intră în scara blocului…

Mai există și varianta bebelușului alăptat cu formula de lapte!

Praf înșirat pe blatul din bucătărie, apa caldă, termometru ca să fii sigură că este ce trebuie, biberoane de sterilizat, e bună tetina, chiuveta plină cu nici nu contează ce, urlete, ceas, viteză, că dacă copilul vrea să mănânce, la țâță era una, i-o băgai în gură și gata masa! Dar la formulă treaba este contra cronometru, și în tot acest timp copilu’ urlă ca un balaur cu 7 capete, și ai impresia că urmează să te înghită și pe tine!

Apoi urmează învinovățirea, că nu ești o mamă bună, că nu ai fost în stare să îți ții laptele, că nu ești bună de nimic, și că puiul tău o să te urască pentru asta. Ca să nu mai zicem de toate ce poate oferi laptele matern, și formula nu o face!

Prostii! Ai încredere că specialiștii ăștia au făcut cel mai bunuț lăpticul pentru puii de oameni, cu tot ce au nevoie în el. Și crede-ma că cu asta o să scapi și de anemia feriprivă a copilului, datorată alăptatului la sân. Deci, iată primul avantaj mare. Plus că tu nu mai miroși a chefir… Soțul tău va fi încântat cel puțin de acest lucru! Iar lăpticul ăla este bun și gustos, nu îi provoacă bebelușului balonare, iar tu poți mânca oricâtă fasole bătută cu ceapă vrei, că nu va afecta bebelușul. Zâmbește și bucură-te! Crede-mă că ai de ce!

Crede-mă că tot copilul tău este, tot va crește, tot sănătos este și va fi, indiferent cu ce fel de lapte îl crești. Este doar o încurajare exagerată a alăptatului la sân, tocmai din cauză că cele mai multe mame au preferat formula de lapte fără ca măcar să încerce să alăpteze. Și această încercare a dus la un fenomen al alăptatului care acum te înnebunește. Dar nu-i cazul. Lui bebe îi place lăpticul, tu miroși ceva mai bine, nu ii dai prin laptele tău aluminiul conținut de deodorantul pe care îl mai folosești din când în când, și crede-mă că dacă ai studia și despre beneficiile hrănitului la biberon, ai găsi mai multe decât îți imaginezi!

Ah, am uitat!

Mama. Mama socară, Cumnata – mamă de 4 copii! Prietena din liceu – expertă în creșterea copiilor, și consilier de dezvoltare personală.

Toate nebunele astea se iau de tine și îți spun cum să îți crești copilul, că doar au crescut și ele, și uite-i ce anxioși sunt!

Ferească Dumnezeu!

Dă-le afară din casă!

Închide-le telefonul!

Schimbă-ți numărul.

Sau ia-ți o zi de consiliere cu ele!

O zi în care să le povestești scurt, clar și ferm, dar cu blândețe (nu le jumuli totuși, că nu se așteaptă) că tu crești copilul tău, nu pe al lor.

Că ceea ce simți și trăiești este normal, pentru că hormonii tăi au niște valori ori exagerat de mari, ori exagerat de mici.

Că oxitocina te ajută să te conectezi cu copilul și să fi atentă la emoțiile lui, dar în același timp te face extrem de emotivă, plângăcioasă și sensibilă la sfaturi necerute.

Că perioada asta o să treacă, și ele pot să aștepte.

Că ai altă viață decât aveau ele, și că nici Ceaușescu nu mai trăiește, darămite modul de creștere al copiilor din vremea lui.

Că te străduiești să faci totul, atât de bine cât poți, când și doar dacă poți. Casa, rufele, vasele, aspiratorul pot să aștepte. Spre exemplu pot să îl aștepte pe soț, sau char pe ele.

Asta înseamnă ajutor din partea lor!

Sfaturile nu fac niciun bine, doar cresc anxietatea și stresul!

A pune mâna pe buretele de vase, a pune mâna pe coada de la aspirator, pe hainele murdare, asta e ajutor din partea celorlalți. A lua copilul o oră la plimbare, timp în care tu să dormi buștean sau să îți faci o baie caldă, asta e ajutor. Nu să ia copilul ca tu să faci curat în casă! Nu, nu!

Mami, ce vreau să îți spun este că ești minunată!

Că faci totul bine, chiar dacă ți se pare puțin!

Că totul poate aștepta, în afară de bebelușul care acum învață să se adapteze mediului. E o mare provocare și pentru el!

Fii răbdătoare și îngăduitoare cu tine însăți.

Fii sinceră și asertiva cu cei din jur.

Pe unii îi doare și asertivitate, că nu s-au mai întâlnit cu ea, dar pe tine să te doară-n curtea regală britanică de ce cred ei!

Pe tine te interesează să fie copilul tău bine.

Este old fake news că dacă plânge face plămâni, pentru că se naște cu ei, și ei nu cresc de la urlete. Cresc de la dragoste. Iar știrile astea sunt la fel de bătrâne ca doamnele care ți le aduc la urechi. Dar lor să nu le spui asta, că și ele au suferința lor deci. Doar joacă pe durele.

Ce dacă ai adormit înainte să faci duș? Puiul tău te iubește și așa.

Ce dacă mâncați iară pâine cu salam? Roagă-l pe soț ca mâine să aducă o ciorbă la întoarcerea lui acasă. Să se simtă și el util! Ar fi un mare lucru pentru amândoi.

Bucură-te de aceste luni mai mult decât te superi!

Dumnezeu te-a ales să fii mama unuia dintre îngerii lui. Nu uita asta! În brațele tale ții un prunc al lui Dumnezeu! Chiar dacă este copilul tău, mai întâi a fost copilul lui Dumnezeu, și el l-a trimis pe pământ pentru că știa că vrei să fii mămică. Prețuiește, venerează, iubește darul tău. Și fă-le nițel să plângă cu asta și pe senioarele din familie. Poate le mai tace clanța nițel!

Oh, nu mă luați în serios. Doar vreau să glumesc. Bunicele vor doar binele copilului. Dar nu suportă să vadă mamele plângând, și nici dezordine în casă. Și pentru că nici ele nu au o pregătire emoțională și o educație despre cum ar trebui să se poarte frumos cu o proaspătă mămică, aleargă cu sfaturi și cerințe de tot felul. Altfel, vă iubește pe toți. Dar nu știu să spună, să arate, să se manifeste. Sunt la fel ca soțul, îți mai amintești, dar pentru că sunt femei, se dau cocoașe. Te iubesc oricum, nu uita asta. Gura lor nu are legătură directă cu inima…

Tu ești bună!

Copilul tău e bun!

Și zi după zi, totul va fi mai ușor. Alteori mai greu. Dar toate vor trece.

Vei învăța odată cu creșterea copilului tău cum să fii o mamă bună pentru el! Și deja ești o mamă fantastică!

Eu te apreciez. Te cunosc. Sau poate nu te-am văzut niciodată!

Dar știu că asta simți!

Știu și că se vor găsi mame pe care și eu le văd perfecte, blânde, bune, pe care sunt invidioasă cât de frumoase și îngrijite sunt. Și vor lăsa și ele comentarii aici, spunându-ți că și ele au trecut prin asta și că nu trebuie să crezi în aparențe, și în tine și în pruncul tău.

Vor fii și guri rele care o duc mai rău decât tine, și pentru că suferința lor e mai mare, vei vedea că își vor lipi singure eticheta perfecțiunii. Nu le asculta! Tu fii blândă și bună cu tine.

O mamă așa este. Celelalte sunt mame suferinde cu adevărat!

Au nevoie de multă dragoste și ele.

Dar tu ai dragoste, ai înțelegere. Și chiar dacă nu pare așa, vom vorbi peste un an, și atunci sigur îmi vei confirma asta!

Te îmbrățișez, mămico!

Ai grija de tine și de puiul tău, și uită tot ce te macină.

lasă gândurile să se ducă, așa cum au venit. Lasă vasele murdare, că poate vine cineva în vizită și se ocupă de ele. Nimeni n-ar trebui să râdă de dezordinea din casa unei femei lehuze, ci ar trebui să vină cu haine nașpa de schimb, ca să „șmotruiască” puțin.

Ești exact așa cum trebuie să fii!

Cu bine,

o mamă…