Viata este cu adevarat o calatorie sigura spre moarte. Multora ne este frica de moarte, ne inspaimanta acest gand, de parca ar fi ceva ce am putea evita, dar nu este asa. Moartea este o certitudine despre al carei moment nu avem informatii.

Din pacate, unii dintre noi pleaca mult prea devreme, altii parca prea tarziu, uni incercati de boala, altii prin „moarte subita”. Oricum si oricand ar fi plecarea noastra din lumea aceasta, trebuie sa trecem pragul mortii.

Am avut zilele acestea niste discutii interesante cu paciente oncologice, dar si cu femei sanatoase dar extrem de anxioase, despre moarte. Imi aduc aminte de o perioada de aproape 3 ani, in care si eu am trait cu teama de moarte, o teama imensa ce ma coplesea, ma ajuta sa imi pierd noptile udand lenjeria cu lacrimi de suferinta care nu imi apartinea. O suferinta pe care o cautam pe retelele de socializare, si cu care imi hraneam creierul ce devenea tot mai „bolnav” (tulburat).

Odata cu aflarea diagnosticului fetei mele, in doar o luna, in cea mai grea luna a vietii mele, in cel mai ravasitor decembrie, am risipit teama de moarte. Am urmat procese firesti, mai putin negarea. Nu am negat nicio secunda, nu am intrebat niciodata „de e eu? de ce copilul meu?”. Niciodata! Oricui i se poate intampla una ca asta, oricand! Insa am cunoscut teama pana la lesin, am cunoscut ingrijorarea pana la atacuri de panica, dar am descoperit rugaciunea. Orele multe si lungi de rugaciune, spuse zilnic, de dimineata pana a doua zi de dimineata. Si nu stiu cum, cand si unde s-a dus frica de moarte, anxietatea, si tot ce era in mintea mea. De atunci traiesc viata picatura cu picatura, ma bucur de orice raza de soare venita printre pufi de nori grosi catre Pamant. Ma bucur de acuarelele de pe sifonier, lasate de fiica mea, chiar daca uneori ma obosesc. Dar ce m-as fi facut fara ele? Ce ma faceam eu daca aveam curat in casa, dar o pierdeam pe ea?

Acum prefer sa pierd timp cu lucruri marunte si inutile, dar sa ma bucur de viata, ce copil, de iubire, de familie. Sa ma bucur de o icoana, de o gargarita, de o frunza, de o floare.

Sunt atat de mici lucrurile care ne aduc bucurii asa de mari!

#sanatate #vindecare #bucurie #recunostinta