Pe 17 septembrie, biserica noastră o comemorează pe Sfânta Sofia (Σοφία – Înțelepciune) și pe cele trei fiice ale ei Pistis (Πίστη – Credință) , Elpida (Ελπίδα – Speranță) și Agapi (Αγάπη – Iubire) .

Sfânta Sofia și cele trei fiice ale ei Pistis (Credință) , Elpida (Speranța) și Agapi (Iubirea) au fost martirizate în anii împăratului Hadrian (117 – 138 d.Hr.).

Cele trei fiice ale Agiei Sofia și-au luat numele din versetul Noului Testament: „Acum, acestea trei rămân credința, speranța și dragostea; dar cea mai mare dintre acestea este iubirea”. (1 Corinteni 13:13).

Sfânta Sofia, o femeie cinstită și cu frică de Dumnezeu, a devenit repede văduvă și a venit la Roma cu cele trei fiice ale sale. Acolo au fost denunțate ca fiind creștine celebre. Atunci împăratul a fost informat că cele patru femei sunt creștine și a ordonat arestarea lor. După ce au izolat mama, au început să interogheze fiicele.

Pisti, în vârstă de doisprezece ani, a fost prezentată prima regelui. Din motive ispititoare, Andrianus (Regele Adrian) a încercat să o convingă pe Pistis să-L tăgăduiască pe Hristos și să-i acorde totul lui, să ducă o viață fericită, dar s-a confruntat cu atitudinea inflexibilă a tinerei.

Cuvintele Sfintei Scripturi au fost un răspuns dinamic al lui Pistis (al Credinței): „prin credință trăiesc în Fiul lui Dumnezeu care m-a iubit și S-a dat pe Sine însuși pentru mine” (Gal. 2:20), adică „traiesc inspirată de credința mea în Hristos, care m-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru mântuirea mea”.

Apoi, după tortură, au decapitat-o.

Elpida, în vârstă de zece ani, a răspuns și ea cu cuvintele Sfintei Biblii, când a fost întrebată dacă merită să fie supusă unor asemenea chinuri: „Nădăjduim în Dumnezeu care trăiește, care este mântuitorul tuturor oamenilor, al credincioșilor” ( 1 Timotei 4:10). Adică „da, pentru că ne-am pus nădejdele în Dumnezeul cel viu, care este mântuitorul tuturor oamenilor, și mai ales al credincioșilor”. Imediat atunci și ea a fost decapitată.

Dar nici Agapi, în vârstă de nouă ani, nu a omis să răspundă. Ea a spus că existența ei este îndreptată „spre dragostea lui Dumnezeu și spre răbdarea lui Hristos” (2 Tesalari 3:5). Bineînțeles, nu a durat mult până să o decapiteze și pe ea.

Mândră de copiii ei, Sophia și-a îngropat fiicele cu cinste și a rămas trei zile la mormintele lor, implorând pe Dumnezeu să o ia la el. Dumnezeu i-a auzit rugăciunea și Sophia și-a dat spiritul lângă mormintele copiilor ei.

Ἀπολυτίκιον

Ἦχος δ’. Ταχὺ προκατάλαβε.

Sofia preaînțeleaptă, ai crescut după vocația ta modestă pe cele trei fiice ale tale, și pe acestea le aduci lui Hristos. Sunt demne de Slava de sus! Cu ele în comuniune, ambasadoare ale Mântuitorului, bună muceniță Sofia, arată-le oamenilor cinste, har și milă.