Vă mai amintiți bancul cu „DJ la Mystic Club”?

Și eu sunt „trainer De dezvoltare personală Prin arte combinate”.

Adică?

Adică mut mobila din bucătărie, desfac șuruburi, repar ce e nevoie, dau cu var, spăl pe jos, curăț mobila și-o pun la loc. Apoi o umplu cu toate vasele pe care deja le-am scos de acolo.

Îmi spune soțul meu cu o privire șireată în colțul ochiului:

-„Doar n-ai de gând să pui asta pe net?!”

Mă întreba cu o oarecare îndoială în glas, după ce tocmai el m-a încurajat să postez mai mult, că lumea e curioasă și Facebook asta caută, asta face, de asta se ocupă, așa te promovează etc. și bla-bla-bla.

Apoi continuă:

-” Și de mine ce-o să zică lumea că fac, dacă tu dai cu var. Vreau să zic, dacă tu faci o treabă de bărbat!”

Habar n-am cum mi-a venit gândul, dar i-am răspuns voioasă:

-„Păi, iubi, dacă mă întreabă cineva în comentarii unde e soțul, sau el cu ce se ocupă, de mă lasă pe mine sa fac treaba asta, o să le spun că ai avut programare la pensat!”

Am râs amândoi.

Pentru noi e o glumă bună, în intimitatea casei noastre. Pentru cei care nu ne cunosc glumele, soțul meu nu se epilează, penseaza si nu practică alte activități estetice, ba mai mult, rareori mă pensez și eu. Cât despre saloanele de cosmetică sau înfrumusețare, merg acolo o dată la 2 ani, ca să mă tund.

Altfel, tot ceea ce înseamnă igienă și aspect se rezolvă acasă, cu ce avem la îndemână. Iar bucătăria noastră este un loc nesfârșit de bogate daruri cosmetice și alimentare.

Și totuși…

De ce zugravitul este o treabă pentru bărbați?

De ce ar fi rușinos pentru o femeie să facă asta?

De ce ar fi rușinos pentru un bărbat sa NU facă asta?

La noi, alegerea de a zugravi eu a fost pentru a păstra curățenia! Și soțul a muncit ceva, altceva. Tot reparații prin casă, dar care nu presupun murdărie.

Și totuși…

Ce contează ce crede lumea?

Fie despre activitatea noastră,

Fie despre cât de rar mă pensez.

Slavă Domnului, e adevărat că mă bucur că nu se epilează soțul!

Și totuși…

De unde a apărut treaba asta, că doar bărbații fac treburile grele, și femeile pe cele ușoare?

Știu bărbații cât de ușor e să alăptezi? Sau sa speli rufe la mână? Sau să toci 15 kg de ceapă pentru zacuscă?

Vă invit și vă îndemn să fim toleranți unii cu alții, și cu activitățile noastre.

Suntem cu toții oameni înzestrați cu mâini și picioare, cu ochi ca să vedem și cu minte ca să gândim cum. Cât timp treaba merge bine și scopul este îndeplinit, familia este bine, ce mai contează cine, ce face?

Ne iubim, ne jucăm, muncim, ne plimbăm și ne odihnim împreună. Nu cântărim, nu măsurăm și nu judecăm care face mai mult. Facem împreună tot ce putem. Și ne bucurăm împreună de rezultatele noastre.

Tremurăm amândoi la examene, chiar dacă în sală este doar unul.

Învățăm amândoi pt examene, chiar dacă de folos îi este doar unuia.

Muncim amândoi de acasă, pentru ca asta ne este de folos tuturor, inclusiv copiilor. Tuturor celor 3 copii!

Ne plimbăm împreună, pentru că dacă am pleca cu găști diferite ne-ar fi dor de-al nostru. Iar de-am pleca fără copii, ne-am întoarce după ei, că nu știm să trăim bucuroși fără ei. Dumnezeu ni i-a dat, iar noi îi purtăm cu noi ca pe daruri, nu ca pe poveri!

Uneori gătim împreună. Mereu mâncăm împreună. Rareori soțul spală vasele. Mereu când spală, uită ceva! Și face multă apă împrejur. Mai bine să nu spele vasele.

Eu fac ordine. Doar eu! Nu fac ordine în dulapul lui cu… habar n-am ce tine în el, că nu am cautat niciodată. E al lui.

Facem curățenie împreună. Eu mai mult, el mai puțin. Dar împreună.

Conducem împreună. El mai mult, eu mai puțin, dar împreună.

Batem cuie, facem mobilă, tencuim pereți, vopsim, reparăm… Totul împreună.

Ne iubim. Nu mai dansăm, ca deja am obosit de la atâta reparat.

Poate altădată!

Împreună!