Ieri Ministerul Apararii Nationale, Romania – www.mapn.ro a postat urmatorul text:
„Prințul tău din poveste poartă de fapt uniformă. Se trezeşte devreme, cu program strict. Uneori vine acasă îngândurat. Colegii lui de muncă îți sunt prieteni de familie. Ai învățat și tu ce înseamnă „pluton”, „raniță”, „sectoare”, „tabere de instrucție”. Tragerile cu armamentul și zilele în poligon sunt o rutină pentru el, dar tot aștepți cu inima strânsă să auzi cele câteva secunde de „ne întoarcem la unitate, te sărut” la telefon. E doar o mică parte din ceea ce înseamnă să fii soție de militar. E al tău, dar e și al țării pe care a jurat să o apere. Și cumva, peste toate greutățile, sunteți voi, împreună, și vă bucurați de momentele frumoase. Poate nu devine mai ușor. Dar tu devii mai puternică.”
Ieri nu am avut timp de Facebook, si nu am stiut ca este ziua sotiilor de militari. Daca stiam, o felicitam si eu pe vecina mea, cu care m-am intalnit aseara in fata usii!
…dar n-am stiut!
Sursa Foto: Pinterest / Lindsay Williams Photo
Tot ce stiu acum este ca ma emotioneaza tare mult aceste evenimente, orice are legatura cu haina militara, si cu sufletele curajoase ale oamenilor care o poarta. Am fost la un pas de a fi purtat si eu o astfel de uniforma, dar Dumnezeu a avut pentru mine un alt drum, si stiu ca este mai bine asa, si ma bucur de implinirile mele.
Insa acel capitol din viata pe care totusi Dumnezeu mi-a permis sa-l traiesc, acea experienta frumoasa de un an, petrecuta la inceput de adolescenta, mi-a dat calitati pe care altfel nu cred ca le-as fi dobadit! Am invatat despre curaj, despre competitie, despre munca asidua, despre muschi durerosi solicitati chiar si atunci cand dor, despre invatat chiar si atunci cand ti-e somn, despre reguli si cum sa faci sa le respecti cu adevarat, cu sufletul si cu zambetul, ci nu din obligatie si cu forta, am invatat ce este acela pluton si am facut si eu parte dintr-unul, am invatat despre lucrul in echipa, am invatat respectul de sine si increderea in sine!
Am invatat despre dragostea de patrie, am empatizat si am inteles altfel cartile „Povestiri istorice”, pe care le imprumutam de la biblioteca in copilarie, am simtit si trait altfel versurile „Muma lui Stefan cel Mare”.
Am plans cu lacrimi ce se impreunau in barba la auzul Imnului Romaniei, atunci cand locuiam in alta tara – erau lacrimi de bucure si de dor.
Am calatorit, mi-am intemeiat si o familie, in alta parte, si cu toate astea am renuntat la tot, si m-am intors ACASA!
Cand eram mica, tata asculta Albatros – viata militarului. Imi placea si ascultam cu drag. Astazi, cand ascult aceste cantece, plang si de dorul lui tata, si de sensul cuvintelor.
La multi ani, tuturor sotiilor de militar!
