Spuneam in articolul Teama de boală si autoizolarea ca nosofobia nu apare pur și simplu, ci ca oricare altă tulburare psihologică, are la bază anumiți factori declanșatori. Acest articol vine sa detalieze cum este posibil ca retelele de socializare sa ne faca rau, si sa detalieze urmatorul factor declansator:

🧑‍⚕️ Informații inexacte sau exagerate despre boală: Acest lucru poate fi întâlnit în mass-media sau pe rețelele de socializare, unde informațiile sunt adesea transmise fără verificare sau context adecvat, generând temeri și anxietate la persoanele vulnerabile.

Aceasta categorie de factori declanșatori, la rândul ei se împarte în alte doua subcategorii: 

 🔬prima categorie este cea a oamenilor care au diverse simptome somatice, și care caută pe internet informații despre boala care ar putea cauza simptomele. De aici se poate ajunge cu ușurință de la informații despre afecțiuni simple precum răceala sau oboseala, la informații despre boli grave precum leucemia sau tumorile cerebrale. Astfel, deși oamenii sunt sănătoși, simptomatologiei lor somatice temporare, care chiar poate avea ca motiv oboseala, epuizarea, sau poate un conflict emoțional, ii adaugă o stare psihică temătoare, de permanentă îngrijorare și obsesie ca nu cumva ceva imprevizibil să se întâmple, și astfel fiind hrănit creierul, el va ajuta corpul să manifeste sau chiar să amplifice simptomele, până ce pacientul ajunge să manifeste o formă de anxietate pe care nu o mai poate controla fără sprijinul unui specialist;

 🔬a doua categorie este cea a oamenilor care citesc obsesiv despre cazurile anumitor pacienți, de obicei înscriși în numeroase Asociații de ajutor pentru strângerea de fonduri în vedere internării si tratării acestora în spitalele din străinătate. Adesea povestea lor este descrisă laborios și extrem de emoționant, astfel încât textul să aibă impact emoțional asupra cititorilor, să le stârnească empatia, mila, și astfel să sporească șansele ca oamenii cititori să devina donatori. Strategia de marketing este una solidă, eficientă, de dorit în astfel de cazuri, dar ea poate fi dăunătoare oamenilor care nu sunt pregătiți să facă față stresului emoțional. Atunci când un om care are deja o suferință proprie (pe care adesea nici nu o cunoaște, nu a identificat-o) și se “hrănește” zilnic cu astfel de informații, ajunge să se teamă întocmai de ceea ce vede sau citește, fără să își dea măcar seama când a alunecat pe această pantă. Trecerea de la lectură la implicarea emoțională este rapidă și subtilă, și dintr-o dată omul sănătos, cu familie sănătoasă, își imaginează cum ar fi dacă i s-ar întâmpla o astfel de tragedie, și astfel ajunge să trăiască cu aceasta frică în fiecare moment al vieții sale. 

💚 Ca resursă și modalitate de a începe diminuarea stresului emoțional, cel mai simplu, dar și urgent de făcut, este ca persoana îngrijorată să renunțe la a mai căuta sau urmări cazurile oamenilor bolnavi. Dacă își dorește să facă donații, acestea pot fi făcute în contul Asociației, iar de acolo banii cu siguranță vor ajunge către cazurile care au prioritate, în funcție de gravitatea si iminența administrării tratamentului / efectuării operației. De obicei, oamenii care urmăresc obsesiv cazurile, nu își permit să și doneze, căci dacă și-ar permite, atunci pe lângă efortul investit pentru sănătatea fizică a semenilor, ar investi și în sănătatea psihică și emoțională proprie (din această mărturisire as vrea să înțelegeți că pentru ca un om să poată ajuta semenii lui, din dragostea creștinească și dăruire, are nevoie ca mai întâi el să fie bine. Altfel se va epuiza fie fizic, fie psihic, și nu va mai fi de niciun folos acolo unde dorea să facă bine). Pe de altă parte, există și acea categorie de oameni care rup din puținul lor, și totuși donează. Acesta este un gest remarcabil, demn de apreciat, admirat și urmat, însă dacă cel care donează simte anxietate și stres emoțional, atunci gestul de bunătate ascunde sub el râni precum vinovăția, singurătatea, respingerea, lipsa de apreciere a celor din jur, și efortul este doar un mecanism de diminuare a emoțiilor stârnite de aceste răni. 

💚 In astfel de condiții, o discuție cu psihologul poate aduce la suprafață rănile, procesul poate fi dureros la început, însă pe parcurs rănile vor fi înțelese, deslușite, bandajate cu iubire, poate până la vindecare, sau până în punctul în care persoana purtătoare de rană emoțională va știi cum să “jongleze” cu circumstanțele externe astfel încât acestea să nu mai provoace o nouă sângerare a rănii. Altfel spus, va avea întotdeauna la îndemână un mecanism pe care să îl poată folosi în siguranță drept scut pentru propria rană, nemailăsând mintea să se tulbure nejustificat și irațional.