Stau de vorbă cu pacienții. Mulți dintre ei nici nu mai vin la cabinet. Pe cei care stau departe, sau chiar în alte județe îi înțeleg, desigur. Dar pe cei de aproape… In fine, indiferent unde locuiesc, oamenii preferă întâlnirile on-line. 

Cei depresivi sau anxioși sunt cel mai greu de scos din casă. Aceștia preferă să stea în colțișorul lor, întunecos, pe care uneori îl simt chiar umed și rece, probabil că nu este nici prea bine aerisit, și să trăiască precum un șoricel într-o cutie de carton. Dar totuși, șoricelul ar roade cartonul până ce ar ieși din nou la lumină. Si acești oameni care caută un terapeut, și care se țin de un proces terapeutic, sunt într-o astfel de circumstanță, de a “roade cartonul”, doar că atunci când ești om, și stai la bloc, bine ar fi să nu te apuci de mizdrit cine știe ce prin casă, ci să ieși afară din casă. 

Sursa foto: Pinterest / Holly Warburton

Ce sunt anxietatea și depresia, și ce relație au ele cu izolarea socială?

Anxietatea și depresia sunt două tulburări mentale care pot apărea împreună sau separat și care pot avea efecte negative asupra stării de bine și calității vieții persoanei afectate. Anxietatea este o tulburare caracterizată prin preocupare excesivă și persistentă, îngrijorare și frică în legătură cu evenimente sau situații viitoare, iar depresia este o tulburare caracterizată prin sentimente persistente de tristețe, pierdere de interes și plăcere în activități care obișnuiau să fie plăcute. Anxietatea și depresia sunt două stări care pot răvăși liniștea și fericirea noastră, transformând totul într-un labirint fără ieșire. Izolarea socială poate fi o consecință dureroasă a acestor stări și poate fi comparată cu un exil autoimpus, în care ne simțim singuri și neînțeleși în mijlocul unei lumi care pare să se învârtă în jurul nostru.

Ca și cum am fi prizonieri în propria noastră minte, anxietatea și depresia ne pot face să ne temem de interacțiunea cu ceilalți și să evităm orice formă de socializare. În loc să ne simțim sprijiniți și încurajați, izolarea socială ne poate face să ne simțim tot mai pierduți și deprimați, crescând riscul de recidivă și de agravare a problemelor noastre mentale și emoționale.

Când anxietatea și depresia se țin de mână, consecințele pot fi neplăcute, mai ales în ceea ce privește izolarea socială. Atunci când ne simțim mai rău, poate fi tentant să ne retragem din lume și să ne ascundem în cochilia noastră, dar acest lucru poate avea un efect contrar asupra stării noastre de bine. Este important să ne amintim că suntem ființe sociale și că avem nevoie de contactul cu ceilalți pentru a ne simți împliniți și susținuți. Dacă ne simțim copleșiți de anxietate și depresie, trebuie să căutăm ajutor și să nu ne lăsăm pradă izolării sociale, care poate agrava problemele noastre mentale și emoționale.

Este important să înțelegem că anxietatea și depresia nu sunt doar stări temporare, ci tulburări care necesită atenție și tratament specializat. Prin încurajarea socializării și a implicării în activități care ne aduc bucurie și satisfacție, putem învăța să depășim anxietatea și depresia și să ne bucurăm din nou de viață.

Frica de îmbolnăvire – nosofobia

Cunosc oameni sănătoși fizic, dar care trăiesc cu nosofobia, care este o tulburare psihologică caracterizată prin frica excesivă și irațională de a fi bolnav sau de a contacta o boală. Persoanele cu nosofobie pot fi obsedate de igienă și pot evita să viziteze cabinetele medicale, psihologice, farmaciile, sau să fie în contact cu persoanele bolnave, din cauza fricii lor de a se îmbolnăvi și a gândurilor obsesive cu privire la sănătatea lor. Adesea se pot confrunta cu anxietate și panică în situațiile care implică igiena sau expunerea la posibile surse de infecție

Această frică poate fi destul de debilitantă și poate afecta calitatea vieții persoanei în mod semnificativ, diminuând capacitatea persoanei de a-și desfășura activitățile cotidiene sau de a-și menține relațiile sociale.

Tratamentul pentru nosofobie poate include terapie cognitiv-comportamentală, medicamente anxiolitice și terapie de expunere la situațiile care declanșează frica.

Cauze care pot conduce la apariția și instalarea nosofobiei

Nosofobia nu apare pur și simplu, ci ca oricare altă tulburare psihologică, are la bază anumiți factori declanșatori, precum:

🧑‍⚕️ Informații inexacte sau exagerate despre boală: Acest lucru poate fi întâlnit în mass-media sau pe rețelele de socializare, unde informațiile sunt adesea transmise fără verificare sau context adecvat, generând temeri și anxietate la persoanele vulnerabile. Pentru mai multe informatii cititi si articolul Nosofobia, ca rezultat al interactiunii cu social media intr-un mod inadecvat.

🧑‍⚕️Experiențe personale cu boala: Oamenii care au experimentat sau au avut o boală în trecut pot fi mai susceptibili să dezvolte o teamă exagerată față de aceasta, deoarece au trăit deja stresul și anxietatea asociate cu boala.

🧑‍⚕️ Factori de mediu: Trauma sau stresul excesiv, lipsa de somn sau de odihnă, alimentația neadecvată și stilul de viață nesănătos pot agrava anxietatea și stresul, contribuind la instalarea nosofobiei.

🧑‍⚕️ Genetica și istoricul familial: Anxietatea și depresia sunt influențate și de factori genetici și pot fi transmise din familie în familie, ceea ce poate crește riscul dezvoltării nosofobiei.

🧑‍⚕️ Frică de moarte: Anxietatea și frica de boală pot fi legate de frica de moarte și de incertitudinea legată de viitor. Aceasta poate fi amplificată de traume anterioare, stresul excesiv sau factorii de mediu, conducând astfel la instalarea nosofobiei.

Ce se întâmplă după instalarea nosofobiei?

De obicei, orice anxietate își are ca temei frica de moarte.

Thanatofobia este o frică irațională și excesivă de moarte sau de procesul de a muri. Această frică poate fi declanșată de diferite situații sau experiențe, cum ar fi o afecțiune medicală gravă, pierderea unui apropiat sau gândurile persistente despre moarte.

Din punct de vedere psihologic, thanatofobia este fi considerată o formă de anxietate legată de moarte. Persoanele care suferă de thanatofobie pot avea simptome precum palpitații, transpirații excesive, tremur, insomnie, neliniște și teamă de a părăsi casa sau de a se expune la situații care le pot aminti de moarte. Cauzele exacte ale thanatofobiei nu sunt cunoscute, dar se crede că aceasta poate fi declanșată de experiențele traumatizante din trecut, de frica de necunoscut și de lipsa de control asupra propriului destin, precum și de frica de suferință și de pierdere a persoanelor drage.

Este important să înțelegem că frica de moarte este o reacție normală la ideea morții și că toată lumea experimentează, într-o măsură sau alta, această frică. Cu toate acestea, dacă frica devine excesivă și afectează calitatea vieții unei persoane, poate fi util să căutăm ajutor de specialitate.

Cum apare și cum se dezvoltă izolarea socială în condiții de anxietate?

Anxietatea poate contribui la instalarea și dezvoltarea izolării sociale prin diverse mecanisme psihologice. În general, anxietatea este asociată cu o percepție a lumii ca fiind periculoasă, iar această percepție poate duce la evitarea situațiilor sociale sau la retragerea din relațiile sociale existente.

Izolarea socială poate apărea atunci când o persoană începe să evite interacțiunile sociale și să se retragă din relațiile cu prietenii, familia sau colegii de muncă. Anxietatea poate fi un factor important în această retragere, deoarece persoana poate percepe interacțiunile sociale ca fiind amenințătoare sau copleșitoare, ceea ce duce la evitarea lor.

De exemplu, o persoană cu anxietate socială poate experimenta teamă și îngrijorare intensă cu privire la cum este percepută de către ceilalți și poate avea impresia că orice greșeală pe care o face va fi judecată dur de către ceilalți. Acest lucru poate duce la evitarea interacțiunilor sociale, astfel încât persoana să nu fie expusă la aceste temeri.

De asemenea, anxietatea poate duce la evitarea activităților sociale care ar putea fi considerate plăcute sau interesante de către persoana respectivă. Acest lucru poate duce la o lipsă de angajament social și, în cele din urmă, la izolare.

Pe măsură ce izolarea socială se dezvoltă, poate duce la o serie de consecințe negative asupra sănătății mentale și fizice. Acestea includ creșterea riscului de depresie, anxietate, scăderea stimei de sine și a satisfacției personale în relație cu viața, precum și riscul crescut de boli fizice, cum ar fi bolile de inimă și diabetul.

În concluzie, anxietatea poate duce la izolare socială prin diferite mecanisme psihologice, cum ar fi evitarea interacțiunilor sociale sau evitarea activităților plăcute. Este important să recunoaștem aceste mecanisme și să căutăm ajutor de specialitate dacă simțim că anxietatea ne afectează calitatea vieții și relațiile sociale.

Cum evitam sau cum tratăm teama de boală?

Informarea corectă, de la o sursă sigură precum un medic sau un psiholog, poate fi o cale simplă și eficientă de diagnosticare a unei posibile boli, dacă ea există;

Înțelegerea faptului că un eveniment trecut de boală nu este garantat sau obligatoriu să se repete;

Duhovnicul poate avea o contribuție semnificativă, el ajutând la înțelegerea morții ca pe o binecuvântare, și astfel contribuind la diminuarea tanatofobiei (frica de moarte);

Analizarea gândurilor negative care vin în mod automat în minte: sunt ele reale, care sunt șansele să devină practice, ce resurse am pentru a ieși dintr-un astfel de impas, la ce soluții as putea apela pentru a mă vindeca/a vindeca pe cel drag mie? Întrebările pot fi multiple, iar un jurnal al gândurilor poate ajuta în timp la conștientizarea faptului că acestea sunt mai degrabă rod al unei imaginații izvorâte din frică, decât bazate pe realitate, dar și la eliminarea gândurilor negative și la eliberarea sufletească;

In fine, atunci când situația ne scapă de sub control, intervenția de specialitate (medic si psiholog) rămân unica soluție! 

Așadar, dacă te afli în situația în care simți că frica apare zilnic în sufletul și în mintea ta, nu aștepta ca aceasta să îți fure și nopțile. Mergi la un psiholog, acolo unde vei învăța cum să colaborezi cu sentimentele și emoțiile tale, astfel încât acestea să nu te mai copleșească, ce atitudini să adopți și ce limite să (îți) impui, astfel încât să eviți expunerea propriei persoane la un stres emoțional inutil și consumator. A întâmpina aceste emoții timpuriu te poate scuti de medicație, precum si de un proces psihoterapeutic foarte îndelungat și greoi, amenințat adesea de recăderi.