Pășim ca pe cioburi fine de cristal.

Nu știm când vom ajunge, unde.

Ne facem planuri pe termen lung, ne imaginăm cum vom arăta peste 5 ani, unde vedem business-ul ajuns. Ce garanție avem că vom prinde acele zile?

Eram un curtea Spitalului Fundeni. Când mergi acolo ca psiholog, ești antrenat să îi ții de mână pe toți, să le arăți drumul pe care se ajunge la încredere și speranță. Când mergi acolo ca mamă, tot universul stă în loc, și-așteaptă. Pulsul crește, apoi stă de tot pe loc. Inima bate cu putere, apoi uită să mai bată.

Dacă este pregătit emoțional, dacă este instruit, dacă părintele face aceste pregătiri lipsit de emoții de disconfort, ci mai degrabă bucuros, copilul va prelua cu încredere atitudinea hotărâtă de a merge la grădiniță! E clar că acolo e bine și frumos, dacă mami atâta se laudă cu grădinița asta.

În fiecare zi putem fi o rază de soare pentru un suflet care are nevoie de puțin senin!