Lipsa de empatie a fost considerată una dintre principalele caracteristici ale persoanelor narcisiste, alături de grandiozitate. Deoarece de multe ori se confruntă ca fiind ignoranți și chiar lipsiți de simțire față de sentimentele celorlalți, s-a dovedit că de fapt acestor oameni le lipsește empatia.

Lipsa empatiei crește riscul apariției a numeroase tulburări mintale, precum și diminuarea bunăstării sociale, iar dacă prevenirea este mai bună decât vindecarea, atunci este de dorit a fi promovată empatia la copii și tineri. Având în vedere acest lucru, mulți comentatori sociali și educaționali recomandă expunerea

Oamenii deprimați simt adesea că ceilalți nu vor sau nu pot empatiza cu ei. Întrebând ce le lipsește mai exact, se poate înțelege mai bine natura empatiei. Aceasta ajută apoi la abordarea întrebării dacă și cum este

Stebnicki (2000) prezintă o evaluare funcțională a factorului de risc pentru oboseala empatică, ce poate ajuta consilierii profesionali în identificarea și recunoașterea factorilor de risc asociați cu oboseala empatică. Elementele din această evaluare funcțională 

În încercarea de a găsi o descriere teoretică și empirică operațională a unui nivel crescut de empatie – “high empathy”, așa cum sugerează Kohut (1982), acesta trece în revistă continuum-ul funcționării empatice, ca un proces dinamic și variabil. Sintonizarea empatică variază de la minim la optim,

Cercetările pe animale sugerează că circuitele neuronale și sistemele de neurotransmițători necesare pentru a percepe, a fi afectate și pentru a răspunde la suferința altora se bazează pe structuri conservate în mod evolutiv (MacLean,