Warning: Undefined array key "HTTP_ACCEPT_LANGUAGE" in /home/web/sites/vorbeste-mi.ro/wp-content/plugins/nicepage/includes/translations/class-np-multi-languages.php on line 83

Psihopatie – ca tulburare a lipsei de empatie

Lipsa empatiei este ceea ce diferențiază psihopatia de sociopatie.

Sociopatul poate avea o capacitate mare de empatizare, în ciuda comportamentului său. Sociopații amabili ai comediei crâncene ar putea să empatizeze, dar ei pur și simplu nu reușesc să se comporte într-o

Citeste in continuare...

Narcisismul – o tulburare a lipsei de empatie

Lipsa de empatie a fost considerată una dintre principalele caracteristici ale persoanelor narcisiste, alături de grandiozitate. Deoarece de multe ori se confruntă ca fiind ignoranți și chiar lipsiți de simțire față de sentimentele celorlalți, s-a dovedit că de fapt acestor oameni le lipsește empatia.

Citeste in continuare...

Preocuparea empatică scăzută – “lack of empathy”

Lipsa empatiei crește riscul apariției a numeroase tulburări mintale, precum și diminuarea bunăstării sociale, iar dacă prevenirea este mai bună decât vindecarea, atunci este de dorit a fi promovată empatia la copii și tineri. Având în vedere acest lucru, mulți comentatori sociali și educaționali recomandă expunerea

Citeste in continuare...

Anxietatea – privita ca tulburare de empatie

Anxietatea este cea mai des întâlnită afecțiune psihiatrică, ce afectează un procent de 15-20 la sută din pacienți, și care se caracterizează prin teamă, neliniște și închipuiri prevestitoare de stări de disconfort. Sentimentele anxioase ar putea indica o afecțiune psihiatrică sau reacția la o amenințare adevărată, cum ar fi o boală în fază terminală sau sărăcie. Un studiu Stanford a legat chiar anxietatea cu iritațiile digestive la începutul vieții. Când anxietatea interferează cu viața noastră de zi cu zi, ea ar putea fi clasificată ca o tulburare.
Citeste in continuare...

Depresia – privita ca tulburare empatica

Oamenii deprimați simt adesea că ceilalți nu vor sau nu pot empatiza cu ei. Întrebând ce le lipsește mai exact, se poate înțelege mai bine natura empatiei. Aceasta ajută apoi la abordarea întrebării dacă și cum este

Citeste in continuare...

Oboseala empatică

Stebnicki (2000) prezintă o evaluare funcțională a factorului de risc pentru oboseala empatică, ce poate ajuta consilierii profesionali în identificarea și recunoașterea factorilor de risc asociați cu oboseala empatică. Elementele din această evaluare funcțională 

Citeste in continuare...

Contratransferul si contraidentificarea

Contratransferul – se referă la atitudinile și sentimentele care sunt numai parțial conștiente, ale analistului față de pacient. Relația dintre empatie, procesele de contratransfer și mecanismele de identificare de către pacient sau terapeut (contra-identificare)

Citeste in continuare...

Preocupare empatică excesivă – “high empathy”

În încercarea de a găsi o descriere teoretică și empirică operațională a unui nivel crescut de empatie – “high empathy”, așa cum sugerează Kohut (1982), acesta trece în revistă continuum-ul funcționării empatice, ca un proces dinamic și variabil. Sintonizarea empatică variază de la minim la optim,

Citeste in continuare...

Mecanismele creierului implicate în empatie

Cercetările pe animale sugerează că circuitele neuronale și sistemele de neurotransmițători necesare pentru a percepe, a fi afectate și pentru a răspunde la suferința altora se bazează pe structuri conservate în mod evolutiv (MacLean,

Citeste in continuare...

Creierul triunic

Știința relatează trei componente majore care sunt subiacente bazelor neuronale ale empatiei și urmăresc posibila relație a empatiei cu compasiunea și comportamentul ajutător - helping behavior. Aceste componente principale includ procese de simulare perceptive și motorii timpurii și rapide, simulare afectivă și procesare cognitivă mai lentă (Mascaro, Darcher, Negi și Raison, 2015). În plus față de aceste procese de bază, empatia poate necesita o distincție de sine și o reglare a emoțiilor.
Citeste in continuare...