În limbajul actual, pentru a desemna o emoție pozitivă simțită față de alte persoane, oamenii folosesc adesea noțiunile de “empatie”, “simpatie” și “compasiune”, însă fără a delimita întotdeauna diferențele clare care există 

Empatia cognitivă și emoțională sunt parteneri minunați și pot fi o pereche fantastică atunci când sunt practicate în echilibru.

Se consideră că procesul empatic are două componente cruciale:– o dimensiune afectivă care implică o experiență afectivă împărtășită numită emotional

contagion (contagiune emoțională);– o dimensiune cognitivă, care

Empathy for another’s experience beyond the immediate situation se dezvoltă spre sfârșitul copilăriei, atunci când din cauza concepției emergente despre sine și despre ceilalți, ca oameni cu povești de viață diferite și identități separate, unul devine conștient că ceilalți simt plăcere sau durere nu

Quasi-Egocentric empathic distress marchează începutul celui de-al doilea an de viață al copilului. De acum copilul începe să exploreze victima prin contact vizual, observându-l atent și curios, și prin contact fizic, atingându-l sau mângâindu-l pe cel aflat în suferință. Acest comportament îi oferă observatorului posibilitatea

Egocentric empathic distress reprezintă etapa cuprinsă de la 6 luni până spre sfârșitul primului an de viață, atunci când bebelușii continuă să plângă când aud alți bebeluși plângând, dar urmăresc în tăcere bebelușul care plânge, ca și cum ar fi o victimă a suferinței (Radke- Yarrow și Zahn-Waxler,

Reactive new-born cry este etapa în care nou-născuții reacționează prin plâns atunci când aud strigătul de plâns al unui alt bebeluș, încă din prima zi de viață. Această reacție este întru totul înnăscută, fiind un răspuns la suferința altor bebeluși pe care